Publicat pe

Țara arde și babele se piaptănă…

Aceasta este expresia românească ce caracterizează dorința profesorilor de mărire a salariilor din bugetul de stat, buget ce ar trebui orientat către alte domenii acum…

Cei mai vocali sunt, evident, cei ce fac puțin, dar vor mai mult. Vor mai mult pentru ce?

Pentru orele online pe care nu le-au ținut, motivând că disciplina lor ,,nu se predă online”?

Pentru că predau în continuare de pe fițuica aceea îngălbenită de vreme și de vremuri?

Pentru că ,,se tem de expunere” și nu își deschid camera, dar au pretenția ca elevii să își arate fețele, altfel îi amenință cu absențe?

Pentru că știu să evalueze doar teoria, dar nu îi fac pe copii să înțeleagă practic-aplicativ noțiunile predate?

Pentru nerespectarea confidențialității notelor pe care le prezintă în fața colectivului de elevi, pentru ca mai apoi să scoată în evidență elevii cu rezultate care nu se ridică la nivelul așteptărilor?

Pentru întâlnirile pe care nu le țin cu părinții, deși ele sunt clar prevăzute în regulament?

Pentru ignorarea nevoilor emoționale ale elevilor, pe care nu îi întreabă nimeni dacă mai pot și cum ar putea fi ajutați?

Pentru că anulează ore, fără a oferi explicații elevilor și părinților?

Pentru că în vacanța de iarnă se gândesc cum să le ofere elevilor note și îi somează cu efectuarea de urgență a unor teme pentru a avea ce să noteze?

Pentru că vor deschiderea școlii, dar nu respectă regulile de distanțare sau măsurile minime de igienă?

Ar mai fi multe de scris despre de ce nu ar trebui să se ajungă aici, dar ne oprim și vă așteptăm și pe voi să vă scrieți părerea.

Evident, sunt și profesori pentru care a fi dascăl nu înseamnă doar o meserie, ci este dedicare aproape totală, este har și iubire, este înțelegere și comunicare. Doar că aceștia nu sunt atât de vocali precum ceilalți. Rămân în umbră, făcându-și treaba în continuare cu toată dăruirea, punând pe primul loc doar copilul și nevoile lui. Pentru ei, jos pălăria!

Simona

Publicat pe

Despre etnie, prietenie și toleranță…

La școala generală am avut o colegă în clasă de etnie rromă. Pentru mine nu a avut nicio relevanță acest aspect. Drumul nostru de la și către școală era același, deci îl parcurgeam împreună. În unele zile mergeam la ea acasă să ne facem temele sau venea ea la mine să ne jucăm. Nu am știut că e de etnie până târziu,  când l-am auzit pe un coleg de la altă clasă că-i spune ,,țigancă”. M-a înfuriat atunci și nu înțelegeam de ce e rău cu ea. Nu m-a interesat niciodată culoarea pielii ei, era colega și prietena mea și atât. 

……………………………………………………..

În satul nostru veneau periodic rromi ce-și instalau corturile în capătul străzii noastre. De ei îmi era frică pentru că ne speriase bunicii că ,,dacă nu suntem cuminți, ne iau țiganii în sac”. Mi-am dat seama că nu e așa când am văzut că una dintre femeile de etnie era mereu prezentă în curtea bunicii să-i ghicească în cărți. Spunea despre bunică-mea că-i este cea mai bună prietenă. Le auzeam stând de vorbă ore în șir. Cred că eram clasa a IX-a când am văzut-o ultima dată. Atunci mi-a spus că mă voi mărita cu ,,un băiat cu însemnele statului pe umeri”…🤣 Nu a ghicit bine! 

La facultate am avut doi colegi de etnie, o fată și un băiat. Simpatici amândoi, serioși și ambițioși. S-au căsătorit după absolvire și au ajuns oameni de succes în domeniul lor. Îmi amintesc momentul de absolvire când au venit toți membrii familiilor lor și-i vedeai cât de emoționați erau. Aflasem că fata era singura persoană din familie care absolvise facultatea, moment de sărbătoare și de mândrie pentru ei. 

……………………………………………………..

Da, știm cu toții cazuri de nerespectare a legii, de rea credință sau violență, dar poate ar fi #maibine dacă am renunța la generalizări. Poate ar fi #maibine, dragi părinți si dascăli, să ne educăm copiii să fie mai toleranți cu ceilalți și să nu se uite doar la culoarea pielii, ci la calitățile acelui om. Poate ar fi mai bune să le cultivăm omenia și bunul simț, empatia și dragostea de aproape, înțelegerea și altruismul. Să scăpăm de etichete, de acuze, de priviri cu subînțeles, de sprânceana ridicată. Să fim oameni! Și ei sunt oameni!

Simona

Publicat pe

Invidia…

Știi genul acela de om care, atunci când el sau copilul lui are un eșec, dă vina pe ceilalți? Ba e vina profesorului care l-a pregătit și care s-a dovedit că nu a știut să îl învețe cum trebuie pe copil. Ba e vina profesorului evaluator care este nedrept sau extrem de exigent. Ba a fost prea cald. Ba prea frig și tot așa… Toți ceilalți sunt vinovați, el sau copilul lui, nu!

Dar genul acela de om care, atunci când alții au succes, atribuie succesul conjuncturii? Ba a avut noroc de subiecte ușoare la examen. Ba a avut ziua norocoasă. Ba au fost ceilalți indulgenți. Ba că sunt condițiile sociale cele care au determinat ca factorii decizionali să aibă o altă privire de ansamblu asupra unei evaluări… ș.a

Oricum ai privi lucrurile, este vorba despre neasumare, frustrare, invidie sau, pur și simplu, răutate.

Dragi părinți, acum e șansa voastră să schimbați lumea! Oferiți-le copiilor exemple de bună purtare, învățați-i să se bucure de succesul colegului de bancă, al prietenului sau vecinului și nu îl mai întrebați: ,,Gigel ce notă a luat? El cum a putut? A, copilul X a intrat la liceul ăla pentru că părinții sunt influenți, dar el nu e chiar așa deștept.” ș.a

Puterea e în mâinile voastre! Lucrați la stima de sine a copilului și nu îl comparați cu alții pentru a nu-i alimenta sentimentul de invidie. Invidia e bună doar dacă îl motivează să obținută un succes pe care l-a admirat la cineva. Altfel, e nocivă. E aducătoare de boală. E monstruozitate.

Copilul, odată ajuns adult, va fi genul acela de om care evită să între în contact cu colegul care a înregistrat un succes în viața lui profesională sau familială. Va fi adultul acela care nu va saluta și va evita privirea omului care a muncit pentru a obține niște rezultate. Nu se va gândi cât efort a depus pentru a ajunge la acest succes, câte nopți nedormite a avut, la cât de multe plăceri a renunțat pentru a ajunge acolo unde se află la momentul în care e invidiat. Va fi genul de coleg pe care nimeni nu și-l va dori, genul de om cu energie joasă, genul de om care nu va ști să lucreze într-o echipă pentru că se va gândi că nu are nimic de câștigat etc.

Haideți să construim o lume #maibună fiind mai buni unii cu ceilalți!

Simona

Publicat pe

Examenele de grad… una dintre bubele sistemului de educație 👎

Te tot întrebi: ce relevanță au notele obținute la acestea și tot aștepți ziua aceea în care va fi regândit sistemul de evaluare a cadrelor didactice. 🙅🏻‍♀️

De ce spui asta? Pentru că ai cunoscut oameni care erau capabili să memoreze mii de pagini, să reproducă fragmente întregi din cărți citite, care puteau spune din ce cărți fac parte anumite pasaje și cine au fost autorii etc, 🤓dar care la catedră se prezentau lamentabil sau cunoșteau foarte bine continuturile, dar le prezentau copiilor într-o manieră rigidă, lipsită de culoare și tact pedagogic. 🤫

Și atunci te întrebi: nu #maibine s-ar merge pe evaluarea dascălului la catedră, în sala de clasă, în relațiile pe care le are cu elevii și părinții acestora? 👩🏻‍🏫Să vină periodic persoane avizate (nu inspectori numiți politic) care să verifice cum își prezintă acesta conținuturile, cum le structurează astfel încât toți elevii să le înțeleagă, dar mai ales să știe cum și când să le aplice în viața de zi cu zi. 🔐 Să facă sondaje printre elevi și părinți pentru a afla despre activitatea dascălului în raport cu aceștia: are o relație bună cu ei, este empatic, se concentrează pe nevoile lor, este apropiat de copii și îi înțelege, ține cont de inteligențele emoționale ale lor și își adaptează conținuturile în funcție de acestea etc? 🧏🏻‍♀️Să fie evaluat psihologic periodic, să se constate din timp și să fie ajutat dacă se află în burnout sau dacă are probleme de altă natură (și știm cu toții că există astfel de cazuri…). 💁🏻‍♀️

La ce bun că știi pe de rost taxonomiile lui Bloom, dacă nu știi cum să le folosești și/sau faci abuz de ele la clasă? La ce bun tot stresul acesta al memorării unor conținuturi care te ajută prea puțin în relația ta cu elevii, unele chiar depășite de actualitate? La ce bun că ai toate gradele, dar umilești copiii de câte ori ai ocazia? La ce sunt bune toate acestea? 🤷🏻‍♀️Ele nu fac decât să contribuie la creșterea orgoliului unor profesori și la menținerea în funcții a unor inspectori și alte cadre didactice care se ocupă de organizarea examenelor. 🤦🏻‍♀️

Și poți tu să te opui acestora și să mergi mai departe cu activitatea ta de dascăl dedicat? Nu, nu poți pentru că acestea contează la CV-ul tău, că toți directorii vor cadre didactice cu grade, că așa e bine…că așa s-a pomenit! Da, poate că este nevoie și de păstrarea tradițiilor (pe alocuri),dar si de asortarea lor la realitatea si cerințele timpului prezent pentru crearea unui viitor mai bun…🔝

Dar tu ești optimistă și aștepți ziua trezirii și regândirii sistemului de evaluare! Până atunci, ia de memorează! 🙇🏻‍♀️ În vară vei fi evaluată…

Simona

Publicat pe

Gânduri…

Zilele trecute am participat la o conferință cu mai mulți profesori și elevi. Ceea ce este scris mai jos reprezintă gânduri postdezbatere…💭

Altădată se considera că profesorul este cel care trebuie doar să predea, iar elevul să asculte și să învețe. Vremurile s-au schimbat. Mulți dascăli au ales să renunțe la această abordare și să pornească actul educațional din rolul de facilitator. Lecțiile online oferă cadrul perfect pentru acest rol, precum și pentru cel de mediator. Acum se vede măiestria ta, harul tău și relația pe care ai construit-o cu elevii. 💻

Situația actuală cere ca tu să te schimbi, nu doar să te adaptezi la schimbare. Nu e suficient să accepți că școala se face altfel acum, ci e nevoie de mai mult. Este momentul potrivit să te dezvolți, să te autodepășești și să încetezi cu lamentările. Nu te aștepta ca lucrurile să meargă mai bine pentru tine, fără ca tu să ai o contribuție la această schimbare. 💪

Ai întâlnit suficient de mulți oameni fără chemare angajați în învățământ. Aceștia sunt cei ce se tem acum de lecțiile online. Sunt cei ce trimit o fișă de lucru pe WhatsApp și așteaptă rezolvarea din partea elevilor, dar nu oferă în schimb un feedback. Copiii rezolvă sarcinile, dar rămân cu frustrările. Știu că muncesc în zadar, că ,,Oricum, doamna nu verifică!”.😧

Ce s-a schimbat la acești profesori? Nimic, în afară de metoda de transmitere a sarcinii de lucru.👎

La polul opus sunt dascălii dedicați, aceia ce petrec ore în șir pe diferite platforme educaționale pentru a le descoperi uneltele, care se consultă atât cu colegii, cât și cu elevii și le cer sfatul în ceea ce privește utilizarea tehnologiei (doar sunt născuți în era digitală).📲💻 Sunt acei oameni care au renunțat la măști și se arată în fața elevilor ca ființe cu sentimente și emoții.🎭 Sunt acei dascăli care admit că nu le cunosc pe toate, dar sunt dispuși să învețe, inclusiv de la elevi.📝 Sunt acei profesori care pun mâna pe telefon și îl sună pe copilul care nu a reușit să finalizeze o sarcină de lucru și îi oferă ajutor suplimentar.📱 Aceștia sunt și vor rămâne în amintirea copiilor ca dascălii cărora le-a păsat de ei.💞

Atunci când pui copilul pe primul loc, vezi altfel implicarea ta în educația lui. Te interesează să îi fie bine, să se simtă apreciat și implicat în actul educațional. Și, credeți sau nu, copiii pot să vă învețe multe lucruri. 🔝

,,Este mult mai ușor, pentru cei mai mulți dintre profesori, să accepte metode noi de reformare a elevilor sau de schimbare a atmosferei clasei, decât să facă efortul de a se reforma ei înșiși. Cu toate acestea, autotransformarea este singura metodă asupra căreia profesorul deține, singur, controlul.” Profesorul eficient, Thomas Gordon 📖📚

Simona