Întâlnirile individuale

Pentru că, anterior pandemiei, ai investit energie și timp în crearea unei relații cu părinții elevilor tăi, nu puteai ignora acest aspect în această perioadă provocatoare pentru toți. 🤝

O relație solidă presupune interacțiune periodică, schimb de impresii, ,,măsurarea pulsului”, cum bine spune o doamnă model…💓🩺

Odată construită, relația trebuie consolidată. Și cum faci asta cu părintele? Îl implici în viața de școlar a copilului lui: realizezi activități comune profesor-elev-parinte, îl provoci să fie profesor pentru o oră în școala online sau îl inviți la o cafea virtuală să discutați despre ce au mai făcut în ultima vreme, despre provocările școlii online, despre cum îl vede pe copil și parcursul lui academic. ☕️💻

Întâlnirile acestea sunt extrem de importante atât pentru tine ca profesor pentru că ai nevoie de un feedback despre activitatea ta, dar mai ales pentru părinte, care își dorește să afle de la tine cum ii vezi copilul și implicarea lui în lecție. Să nu uităm că părinții, deși sunt acasă cu copiii, muncesc și ei tot online. E greu. E greu să îți faci treaba bine la serviciu și să-l supraveghezi și pe copil la lecții. O simți pe pielea ta…🤯

Și aici intervii tu. Tu, în calitatea ta de dascăl implicat, ești cel mai în măsură sa îl ții pe părinte la curent cu activitatea copilului.👩🏻‍🏫

Amintește-ți că tu și părintele formați o echipa, iar misiunea voastră este să construiți împreună echilibrul emoțional al copilului și să găsiți cele mai bune mijloace de comunicare în beneficiul acestuia din urmă. Relațiile voastre sunt inseparabile în procesul educațional.🧏🏻‍♀️

Întâlnirea nu înseamnă să torni părintelui ce nu a făcut copilul bine. Concentrează-te pe ce a făcut bine în proporție de 80% și restul de 20% pe ce are de îmbunătățit. Apreciază mai mult efortul copilului și mai puțin rezultatul. Cei mai mulți dascăli pun accent doar pe rezultate, ignorând eforturile depuse de elevi pentru a ajunge la acele rezultate. 🙅🏻‍♀️⚖️

Permanent ai în vedere obiectivele voastre comune (confortul emoțional al copilului, preocupările și pasiunile lui, rezultatele academice etc), nevoile părinților (să afle detalii concrete despre atitudinea și comportamentul copilului) și pe provocările pe care le-a adus școala online pentru voi toți.

…………………………………………………

Cu ce ai rămas în urma acestor întâlniri❓

*Părintele și-a putut exprima opinia referitoare la școala online, deoarece a avut acum ocazia să vadă cum se desfășoară lecțiile, cât de implicat este copilul lui în activitate, dar și cât de bine gestionezi situația, cum prezinți conținuturile și ce relație ai cu elevii în general. Pentru că, trebuie să recunoști, ai avut părinți care te-au asistat, anunțat sau nu. Nu ai putut să nu observi în oglinda din spatele elevei tale pe mămica grijulie care sorbea din ceașca de cafea și asculta liniștită cum decurge firul lecției. Sau pe mama îngrijorată că fiica sa nu răspunde prea des solicitărilor tale și a cărei voce, deși șoptită, nu aveai cum să o ratezi. ✅

*Părintelui care a fost ocupat cu serviciul și nu a putut participa la nicio lecție, i-ai oferit șansa să afle care a fost parcursul academic al copilului său în această perioadă.✅

*În general, părinților li s-a oferit ocazia de a afla că nu doar școala este responsabilă pentru educația copilului, iar timpul pe care i-l acordă acestuia este prețios. Au putut vedea, totodată, că acele minute de atenție suplimentară și ajutorul acordate pentru efectuarea unor sarcini, pentru realizarea împreună a anumitor proiecte i-a adus mai aproape de copiii lor, iar toate acestea au contribuit la progresul academic al acestora.✅

*Pentru tine, feedback-ul pozitiv venit din partea părinților este foarte important, iar aprecierile și/sau sugestiile lor sunt mai mult decât necesare pentru activitatea ta de dascăl dedicat.✅

Așadar, când stabilești astfel de întâlniri, îi arăți părintelui că îl vezi, îl asculți, îi înțelegi nevoile și îți ajustezi toate eforturile pentru a te face util.🔝

Tu ce ai făcut pentru a avea o relație mai bună cu părinții elevilor tăi?

Simona

Mamă profesor, episodul 1

Școala în vremea pandemiei…

Ca profesor, vă mărturisesc că ,, lecțiile online” nu sunt deloc așa simplu de organizat, cum par la prima vedere. Să vă explic de ce:

* Pregătirea materialelor acasă durează mai mult decât ați crede. La școală te poți folosi cu ușurință de colecția ta de  manuale, culegeri, reviste pentru că ai xerox, decupezi, lipești, multiplici și gata fișa. Pentru lecțiile la distanță nu funcționează lucrurile atât de simplu, ci trebuie să scrii totul la calculator și să te gândești bine cum ceri rezolvarea exercițiilor pentru că nu știi dacă are sau nu copilul imprimantă. Buun, dacă nu are imprimantă, poate să scrie tot ce-ai cerut tu pe caiet? Și scrii, apoi rescrii, te pui în pielea copilului de o mie de ori, te întrebi cât au cerut ceilalți profesori astfel încât să nu suprasoliciți elevul. 

* Întâlnirea virtuală e altă provocare interesantă și solicitantă. Deși ai un orar stabilit cu fiecare lecție, trebuie să fie cel puțin doi elevi care nu răspund invitației la momentul stabilit. Aștepți, trimiți din nou invitație, le scrii mesaj pe WhatsApp că începi lecția, timp în care ceilalți vorbesc între ei. Le iei microfonul. În sfârșit, ajung și întârziații. Începi să prezinți informațiile. Fiecare are ceva de spus. Intervine. Te întrerupe. Le iei iar microfonul și le reamintești regulile. Bun. Reiei predarea. Dai prima sarcină să afli dacă au înțeles copiii despre ce este vorba. Aștepți. Vin întrebările: ,,Aici e bine? Pot să scriu așa sau așa?” etc Te uiți la ceas și realizezi că trebuie să te oprești pentru că intră colegul în curând. Le promiți copiilor că le mai dai indicații pe e-mail sau WhatsApp, dar ei încep cealaltă oră în curând. Cu alt profesor. Care are și el cerințe…

* Verificarea temei… ee, aici e altă poveste. Copiii încurcă solicitările: profesorul X a cerut tema până la ora Y, profesorul Z până la ora Q și așa mai departe. Și uite așa mă trezesc eu cu teme de la altă disciplină. Scriu că a greșit destinatarul, dar săracul copil s-a apucat să lucreze la altceva și nu mai vede mesajul. Și eu aștept tema lui. Iar el o trimite la ora 23:00… 

Când primesc tema, ea trebuie corectată, iar eu trebuie să îi spun copilului ce a făcut bine și ce mai are de îmbunătățit. Îl rog să corecteze și aștept… și vine alt copil, cu altă temă… E, acum înmulțește asta cu câți elevi sunt într-o clasă!!! 

* La finalul zilei trebuie să raportezi superiorului care ți-a fost activitatea, cât ai predat, cât ai corectat, cine a participat la lecție și cine a lipsit, cine a dat tema corectă și cine nu, cine a avut de corectat și dacă a retrimis tema și tot așa…

Buun! Acum, pentru că sunt și părinte, nu doar profesor, iată și provocările de cealaltă parte a baricadei:

* Se trezește mezina familiei. Se uită la ceas și începe să plângă: că ai lăsat-o prea mult să doarmă (Normal, tu te pregăteai pentru lecție!), că are tableta descărcată (Adolescenta familiei s-a uitat la Netflix și a uitat să o bage la încărcat.), că mai are câteva teme de terminat și că azi testează doamna altă platformă (cea de zilele trecute nu e bună…) și nu știe cum să se conecteze. Verifică grupul lor de WhatsApp, citește mesajul doamnei și se panichează: ,,Zice că a trimis codurile pe e-mail? Ce e-mail? Nu am primit nimic pe e-mail?”. Las laptopul meu și mă ridic să liniștesc copilul. Citesc mesajul. Nu mi-e clar. Sunt la fel de confuză ca ea! Aa, stai, poate a trimis pe adresa mea de e-mail. Da, asta e! Deschide, citește, instalează. Mai sunt cinci minute până începe lecția. Baterie 10%!!! ,,Mi-e foame!” Ție îți vine să urli, mai ai de pregătit câte ceva pentru lecția ta.

Gata, se baricadează în camera ei! Te așezi la laptopul tău și continui treaba. Începi lecția on-line…

Închizi. Te doare capul. Îți spui că meriți o scurta pauză, însă vine soțul din dormitor, după ședința lui cu colaboratorii din străinătate, și te lovește cu întrebarea ,,Ce mâncăm?” 

Scrâșnești din dinți și treci la cratiță. Între timp, elevii îți cer detalii pe WhatsApp, mezina te roagă să îi explici o problemă de matematică, adolescenta se trezește și își pregătește, morocănoasă, micul dejun. E ora 14:00. Și ce dacă? Pe ea nu o deranjează niciun profesor cu nicio lecție. No comment!

Concluzii: 

– Dragi profesori, haideți să nu suprasolicităm elevii în această perioadă de teamă că nu vom avea când recupera materia! Mai bine mai puțin, dar concentrat, util și distractiv, dacă se poate.

– Dragi părinți, păstrați-vă calmul! Nu interveniți să le rezolvați temele copiilor, ci susțineți-i din umbră, oferiți sfaturi doar dacă vi se solicită și nu puneți presiune cu teme suplimentare. (Acum cred că este o bună ocazie de a vedea activitatea copilului personal, dar și de a aprecia munca profesorului…)

– Dragi elevi, încercați să vă faceți un program zilnic. Notați orarul într-un carnețel, disciplina și solicitările profesorului, precum și orele de predare a temelor. Și mai ales: nu vă panicați!

Hai, până aici, că nu cred că mai aveți răbdare să mai citiți!

Simona