Publicat pe

Gânduri…

Zilele trecute am participat la o conferință cu mai mulți profesori și elevi. Ceea ce este scris mai jos reprezintă gânduri postdezbatere…💭

Altădată se considera că profesorul este cel care trebuie doar să predea, iar elevul să asculte și să învețe. Vremurile s-au schimbat. Mulți dascăli au ales să renunțe la această abordare și să pornească actul educațional din rolul de facilitator. Lecțiile online oferă cadrul perfect pentru acest rol, precum și pentru cel de mediator. Acum se vede măiestria ta, harul tău și relația pe care ai construit-o cu elevii. 💻

Situația actuală cere ca tu să te schimbi, nu doar să te adaptezi la schimbare. Nu e suficient să accepți că școala se face altfel acum, ci e nevoie de mai mult. Este momentul potrivit să te dezvolți, să te autodepășești și să încetezi cu lamentările. Nu te aștepta ca lucrurile să meargă mai bine pentru tine, fără ca tu să ai o contribuție la această schimbare. 💪

Ai întâlnit suficient de mulți oameni fără chemare angajați în învățământ. Aceștia sunt cei ce se tem acum de lecțiile online. Sunt cei ce trimit o fișă de lucru pe WhatsApp și așteaptă rezolvarea din partea elevilor, dar nu oferă în schimb un feedback. Copiii rezolvă sarcinile, dar rămân cu frustrările. Știu că muncesc în zadar, că ,,Oricum, doamna nu verifică!”.😧

Ce s-a schimbat la acești profesori? Nimic, în afară de metoda de transmitere a sarcinii de lucru.👎

La polul opus sunt dascălii dedicați, aceia ce petrec ore în șir pe diferite platforme educaționale pentru a le descoperi uneltele, care se consultă atât cu colegii, cât și cu elevii și le cer sfatul în ceea ce privește utilizarea tehnologiei (doar sunt născuți în era digitală).📲💻 Sunt acei oameni care au renunțat la măști și se arată în fața elevilor ca ființe cu sentimente și emoții.🎭 Sunt acei dascăli care admit că nu le cunosc pe toate, dar sunt dispuși să învețe, inclusiv de la elevi.📝 Sunt acei profesori care pun mâna pe telefon și îl sună pe copilul care nu a reușit să finalizeze o sarcină de lucru și îi oferă ajutor suplimentar.📱 Aceștia sunt și vor rămâne în amintirea copiilor ca dascălii cărora le-a păsat de ei.💞

Atunci când pui copilul pe primul loc, vezi altfel implicarea ta în educația lui. Te interesează să îi fie bine, să se simtă apreciat și implicat în actul educațional. Și, credeți sau nu, copiii pot să vă învețe multe lucruri. 🔝

,,Este mult mai ușor, pentru cei mai mulți dintre profesori, să accepte metode noi de reformare a elevilor sau de schimbare a atmosferei clasei, decât să facă efortul de a se reforma ei înșiși. Cu toate acestea, autotransformarea este singura metodă asupra căreia profesorul deține, singur, controlul.” Profesorul eficient, Thomas Gordon 📖📚

Simona

Publicat pe

Zece tipologii de elevi ai clasei virtuale:

*Cel care niciodată nu te aude bine: ,,Nu te aud! Eu nu te aud…Tu mă auzi?”🙉🎧

*Somnorosul, cel care cască permanent, își freacă ochii și e încă în pijama: ,,Aahh, mi-eee sooomn!”🛌

*Atotștiutorul, cel ce cunoaște toate răspunsurile și îi întrerupe pe toți: ,,Știu eu! Știu eu! Știu eu!” Tot el este cel care e atât de nerăbdător să înceapă ora, că inițiază el întâlnirea.🤓🕵️

*Neatentul, cel ce întreabă imediat după ce ai terminat de oferit explicațiile: ,,Ce trebuie să fac?” Tot el este cel care îi blochează pe ceilalți când sunt numiți să răspundă, le dă microfonul pe mute sau îi scoate din lecție.🤔🎙️

*Întârziatul, cel ce dă join conferinței cu întârziere și/sau predă temele după multiple insistențe: ,,Scuze! Nu am reușit să mă conectez!”🤥

*Lentul, cel ce reacționează greu, e nedumerit permanent și pare că abia atunci aude pentru prima dată ce îi ceri: ,, Ăăă, am rămas în urmă… poți să repeți?”😵🤷

*Tăcutul, e elevul ce nu răspunde la primele solicitări pentru că nu nimerește microfonul sau deschide microfonul, dar tace…taaace până încep ceilalți să își piardă răbdarea.🙊

*Conformistul, cel care stă permanent cu mâna ridicată și așteaptă să îl vezi, deși aplicația permite să vezi doar patru copii pe ecran. El este cel care predă printre primii toate materialele pe care le-a lucrat și solicită mereu suplimentar.🤚✍️

*Invizibilul, cel ce nu se lasă văzut sau auzit până la finalul orei: ,,S-a blocat laptopul, camera, microfonul…”👀👻

*Elevul care are mereu nevoie la toaletă: ,,Pot să merg la baie? Am mâncat supă și știi că supa are multă apă! Ce să fac dacă ora e imediat după masa de prânz?”🙃😰

*Haiosul, elevul care dansează în fața camerei, care are mereu o glumă bună de spus, care e dornic să povestească tuturor câte ture a dat hamsterul lui în cușcă… ,,Stai! Am ceva să spun? Ți-am povestit despre…?”🃏🎭

Simona

Publicat pe

Mamă Profesor, episodul 5

Gospodina…

Spălatul geamurilor, datul cu aspiratorul, călcatul hainelor…toate îți dau frisoane. Ai face orice să scapi de ele. 🤔

Când erai copil, împărțeai sarcinile (lăsate de mama…) cu sora mijlocie: una spăla vasele și cealaltă mătura prin casă sau prin curte. Ce alegeai tu? În niciun caz vasele! Urăști să speli vasele! Efectiv te ia cu dureri de cap când le vezi înghesuite în chiuvetă! 

Nu, tu nu ești făcută pentru așa ceva! Ai auzit și tu că sunt femei care se relaxează spălând vase sau călcând haine… Ferească Dumnezeu!

Nu, nu, nu! Relaxare înseamnă să stai cu un pahar de vin în mână și să te uiți la un film. Sau să lenevești în pat, citind, în pijamaua ta satinată. Sau să stai cu coatele pe pervaz, să admiri florile din grădină și să asculți păsările cerului. Sau să pictezi. Sau să meditezi. Sau să stai. Efectiv să stai! Să nu faci nimic. Să nu te strige nimeni. Să nu îți ceară nimeni nimic. Nu-i așa că sună #maibine?

Bun! Discuția de mai sus rămâne între noi, doamnelor! Ca mamă, tu ești model, dar și cel mai bun profesor pentru copiii tăi în ceea ce privește munca în gospodărie. Așa că, arată-i copilului de mic, de când învață să se joace cu jucăriile pe covor: ,,Acum strângem: una tu, una eu! Gata, toate sunt în căsuța lor!”.

A mai crescut puțin, ia-l în bucătărie să te ajute: gătiți împreună, puneți vasele în mașina de spălat împreună (Da, am scăpat de vase!😉), tu mături și el ține fărașul, tu dai cu aspiratorul și el șterge praful. Atât timp cât totul este făcut în joacă și nu din obligație, copilul nu te va refuza, ba îi va face plăcere să te ajute. 

Dacă faci toate acestea când e mic, când va ajunge la adolescență, tu ai să te relaxezi cu paharul de vin în mână, în timp ce el îți pregătește cina! Și tu ești mândră! Și copilul e responsabil, independent și dornic să îți arate că se poate descurca și singur! 😉

Voi cum vă relaxați azi?

P.S. Nu contează că ai băiat sau fată, sfaturile sunt valabile pentru ambele categorii…

Simona

Publicat pe

Despre emoții și iubire…❣️

Ești genul de persoană empatică, atentă la nevoile și emoțiile celorlalți sau ești genul indiferent? Știi să îți arăți emoțiile sau porți mii de măști pentru a arăta celor din jur cât ești tu de puternic? Spui des ,,Te iubesc!” sau aștepți să își dea seama singuri cei apropiați? Plângi când ești emoționat sau lacrimile sunt pentru cei slabi? 

Da, mulți dintre noi am crescut în preajma unor adulți nefericiți, în vremuri nefericite. Nu mulți au fost mângâiați, îmbrățișați sau sărutați pe frunte la culcare. Cuvintele ,,Te iubesc!” nu existau în vocabularul nimănui. Puțini dintre noi vorbeam cu părinții despre emoțiile noastre, despre trăirile și frământările noastre interioare. Nu se cădea. Nu era în fișa postului din acele vremuri. 

Dar azi? Azi, copiii nu mai sunt cum eram noi și nici noi nu mai suntem cum erau părinții noștri. Pentru ei, dar și pentru noi, trebuie să învățăm să ne exprimăm emoțiile și să le gestionăm #maibine. Un părinte care este empatic, știe să își asculte copilul, să îi înțeleagă supărările, frustrările, nemulțumirile. Acest părinte va avea un copil cu o inteligență emoțională #maibine dezvoltată comparativ cu părintele indiferent sau autoritar. Profesorul empatic va avea elevi fericiți, elevi care-l vor căuta pentru un sfat sau o îmbrățișare și-i vor mulțumi mai târziu.

Dragi părinți și profesori, pentru că stați în case și trăiți tot felul de emoții în această perioadă, este timpul introspecției. Luați o pauză de la conferințe, școală virtuală, teme, gătit și gândiți-vă la cele de mai sus, apoi mergeți lângă cei dragi și vorbiți cu ei, îmbrățișați-i și spuneți-le cât de mult înseamnă pentru voi. Nu sunt lângă voi cei dragi? Puneți mâna pe telefon, scrieți un e-mail. Toată lumea are nevoie de iubire azi, de #maibine! ❤️🌈

Recomand vizionarea filmului Inside Out, în cazul în care l-ați ratat. Este un film care vorbește despre emoții pe înțelesul tuturor, copii și adulți deopotrivă.

Simona

Publicat pe

Mamă profesor, episodul 1

Școala în vremea pandemiei…

Ca profesor, vă mărturisesc că ,, lecțiile online” nu sunt deloc așa simplu de organizat, cum par la prima vedere. Să vă explic de ce:

* Pregătirea materialelor acasă durează mai mult decât ați crede. La școală te poți folosi cu ușurință de colecția ta de  manuale, culegeri, reviste pentru că ai xerox, decupezi, lipești, multiplici și gata fișa. Pentru lecțiile la distanță nu funcționează lucrurile atât de simplu, ci trebuie să scrii totul la calculator și să te gândești bine cum ceri rezolvarea exercițiilor pentru că nu știi dacă are sau nu copilul imprimantă. Buun, dacă nu are imprimantă, poate să scrie tot ce-ai cerut tu pe caiet? Și scrii, apoi rescrii, te pui în pielea copilului de o mie de ori, te întrebi cât au cerut ceilalți profesori astfel încât să nu suprasoliciți elevul. 

* Întâlnirea virtuală e altă provocare interesantă și solicitantă. Deși ai un orar stabilit cu fiecare lecție, trebuie să fie cel puțin doi elevi care nu răspund invitației la momentul stabilit. Aștepți, trimiți din nou invitație, le scrii mesaj pe WhatsApp că începi lecția, timp în care ceilalți vorbesc între ei. Le iei microfonul. În sfârșit, ajung și întârziații. Începi să prezinți informațiile. Fiecare are ceva de spus. Intervine. Te întrerupe. Le iei iar microfonul și le reamintești regulile. Bun. Reiei predarea. Dai prima sarcină să afli dacă au înțeles copiii despre ce este vorba. Aștepți. Vin întrebările: ,,Aici e bine? Pot să scriu așa sau așa?” etc Te uiți la ceas și realizezi că trebuie să te oprești pentru că intră colegul în curând. Le promiți copiilor că le mai dai indicații pe e-mail sau WhatsApp, dar ei încep cealaltă oră în curând. Cu alt profesor. Care are și el cerințe…

* Verificarea temei… ee, aici e altă poveste. Copiii încurcă solicitările: profesorul X a cerut tema până la ora Y, profesorul Z până la ora Q și așa mai departe. Și uite așa mă trezesc eu cu teme de la altă disciplină. Scriu că a greșit destinatarul, dar săracul copil s-a apucat să lucreze la altceva și nu mai vede mesajul. Și eu aștept tema lui. Iar el o trimite la ora 23:00… 

Când primesc tema, ea trebuie corectată, iar eu trebuie să îi spun copilului ce a făcut bine și ce mai are de îmbunătățit. Îl rog să corecteze și aștept… și vine alt copil, cu altă temă… E, acum înmulțește asta cu câți elevi sunt într-o clasă!!! 

* La finalul zilei trebuie să raportezi superiorului care ți-a fost activitatea, cât ai predat, cât ai corectat, cine a participat la lecție și cine a lipsit, cine a dat tema corectă și cine nu, cine a avut de corectat și dacă a retrimis tema și tot așa…

Buun! Acum, pentru că sunt și părinte, nu doar profesor, iată și provocările de cealaltă parte a baricadei:

* Se trezește mezina familiei. Se uită la ceas și începe să plângă: că ai lăsat-o prea mult să doarmă (Normal, tu te pregăteai pentru lecție!), că are tableta descărcată (Adolescenta familiei s-a uitat la Netflix și a uitat să o bage la încărcat.), că mai are câteva teme de terminat și că azi testează doamna altă platformă (cea de zilele trecute nu e bună…) și nu știe cum să se conecteze. Verifică grupul lor de WhatsApp, citește mesajul doamnei și se panichează: ,,Zice că a trimis codurile pe e-mail? Ce e-mail? Nu am primit nimic pe e-mail?”. Las laptopul meu și mă ridic să liniștesc copilul. Citesc mesajul. Nu mi-e clar. Sunt la fel de confuză ca ea! Aa, stai, poate a trimis pe adresa mea de e-mail. Da, asta e! Deschide, citește, instalează. Mai sunt cinci minute până începe lecția. Baterie 10%!!! ,,Mi-e foame!” Ție îți vine să urli, mai ai de pregătit câte ceva pentru lecția ta.

Gata, se baricadează în camera ei! Te așezi la laptopul tău și continui treaba. Începi lecția on-line…

Închizi. Te doare capul. Îți spui că meriți o scurta pauză, însă vine soțul din dormitor, după ședința lui cu colaboratorii din străinătate, și te lovește cu întrebarea ,,Ce mâncăm?” 

Scrâșnești din dinți și treci la cratiță. Între timp, elevii îți cer detalii pe WhatsApp, mezina te roagă să îi explici o problemă de matematică, adolescenta se trezește și își pregătește, morocănoasă, micul dejun. E ora 14:00. Și ce dacă? Pe ea nu o deranjează niciun profesor cu nicio lecție. No comment!

Concluzii: 

– Dragi profesori, haideți să nu suprasolicităm elevii în această perioadă de teamă că nu vom avea când recupera materia! Mai bine mai puțin, dar concentrat, util și distractiv, dacă se poate.

– Dragi părinți, păstrați-vă calmul! Nu interveniți să le rezolvați temele copiilor, ci susțineți-i din umbră, oferiți sfaturi doar dacă vi se solicită și nu puneți presiune cu teme suplimentare. (Acum cred că este o bună ocazie de a vedea activitatea copilului personal, dar și de a aprecia munca profesorului…)

– Dragi elevi, încercați să vă faceți un program zilnic. Notați orarul într-un carnețel, disciplina și solicitările profesorului, precum și orele de predare a temelor. Și mai ales: nu vă panicați!

Hai, până aici, că nu cred că mai aveți răbdare să mai citiți!

Simona

Publicat pe

Olimpiadele școlare

Cui folosesc olimpiadele școlare!

Ce eficiență reală au în dezvoltarea copiilor?

Ce plus valoare aduc sistemului, școlii ca instituție? 

Cum ar fi cazul să reacționăm în situația prezentată mai jos?

Atâtea întrebări și realitatea … următoare:

Dragi colegi profesori,

Mesajul următor este pentru voi!!!

Azi am participat ca supraveghetor la o olimpiadă de limba engleză. 

Cum în sală trebuie să fie doi supraveghetori, am avut ghinionul de a avea alături o doamnă profesor de matematică la un liceu din București. 

Copiii, elevi de clasa a IX-a și a X-a, vizibil emoționați. 

Dar emoția lor am văzut-o doar eu, pentru că distinsa colegă îi trata ca pe obiecte: ,, De ce nu ai buletinul la tine? De la ce liceu ești? Aha, ești eleva doamnei X. Ia că o anunț eu cum ai venit tu la olimpiadă!” 

😱 Copila se înroșește la față și cere îndurare: ,,Doamna, vă rog, nu îi spuneți!”  

UMILINȚĂ!!! 

Se uită la mine și îmi ordonă să nu îi semnez lucrarea până nu cere lămuriri și iese furioasă din sală. O asigur pe copilă că totul va fi bine, dar se uită curios la mine. O văd? Da, o văd!

De ce? De ce, doamne profesoare, vă comportați așa cu copiii? Cum puteți să îi tratați ca pe niște obiecte? Sunt copii! Vă uitați oare vreodată în ochii lor? Le citiți vreodată emoția?

În sală era o fetiță care a ros pe rând, unghia de la degetul mare, cruciulița de la gât, pixul cu care scria când îi veneau ideile. Desena în momente de respiro. O vedeam cum se stresează. Dvs ați văzut-o?  Vă asigur că nu. Nu ați văzut niciun copil, așa cum nu m-ați văzut nici pe mine, colegă de breaslă. Colegă pe care o verificați mai ceva ca pe elevi.

Doamnelor, #maibine vă rezolvați frustrările în altă parte, nu la școală. 

Nu tăiați aripile copiilor noștri! 

Nu vă mai comportați cu ei de parcă nu valorează nimic! 

Nu vă mai atribuiți calități pe care nu le aveți, de mari dascăli! 

Dascăl e cel care vede copilul ca pe o ființă cu emoții și trăiri intense, e cel care ascultă și se face ascultat pentru că are ceva bun de spus, nu pentru că inspiră frică!