Țara arde și babele se piaptănă…

Aceasta este expresia românească ce caracterizează dorința profesorilor de mărire a salariilor din bugetul de stat, buget ce ar trebui orientat către alte domenii acum…

Cei mai vocali sunt, evident, cei ce fac puțin, dar vor mai mult. Vor mai mult pentru ce?

Pentru orele online pe care nu le-au ținut, motivând că disciplina lor ,,nu se predă online”?

Pentru că predau în continuare de pe fițuica aceea îngălbenită de vreme și de vremuri?

Pentru că ,,se tem de expunere” și nu își deschid camera, dar au pretenția ca elevii să își arate fețele, altfel îi amenință cu absențe?

Pentru că știu să evalueze doar teoria, dar nu îi fac pe copii să înțeleagă practic-aplicativ noțiunile predate?

Pentru nerespectarea confidențialității notelor pe care le prezintă în fața colectivului de elevi, pentru ca mai apoi să scoată în evidență elevii cu rezultate care nu se ridică la nivelul așteptărilor?

Pentru întâlnirile pe care nu le țin cu părinții, deși ele sunt clar prevăzute în regulament?

Pentru ignorarea nevoilor emoționale ale elevilor, pe care nu îi întreabă nimeni dacă mai pot și cum ar putea fi ajutați?

Pentru că anulează ore, fără a oferi explicații elevilor și părinților?

Pentru că în vacanța de iarnă se gândesc cum să le ofere elevilor note și îi somează cu efectuarea de urgență a unor teme pentru a avea ce să noteze?

Pentru că vor deschiderea școlii, dar nu respectă regulile de distanțare sau măsurile minime de igienă?

Ar mai fi multe de scris despre de ce nu ar trebui să se ajungă aici, dar ne oprim și vă așteptăm și pe voi să vă scrieți părerea.

Evident, sunt și profesori pentru care a fi dascăl nu înseamnă doar o meserie, ci este dedicare aproape totală, este har și iubire, este înțelegere și comunicare. Doar că aceștia nu sunt atât de vocali precum ceilalți. Rămân în umbră, făcându-și treaba în continuare cu toată dăruirea, punând pe primul loc doar copilul și nevoile lui. Pentru ei, jos pălăria!

Simona

Tema suplimentară…

Necesitate sau corvoadă?

Sunt copii care, într-adevăr, au nevoie să lucreze suplimentar, fie pentru a recupera niște conținuturi, fie pentru a se pregăti pentru concurs sau examen. Dar, dacă niciuna dintre cele două condiții nu caracterizează situația copilului tău, tema suplimentară nu își are rostul, decât dacă solicitarea vine din partea copilului. 

Dar, știm cu toții, există părinți care nu pot lăsa copilul fără teme suplimentare. De ce? 

Pentru că vor să fie siguri că au copil performant la toate disciplinele. 

Pentru că știu ei că ,,nu se face suficient la școală”. 

Pentru că și alți copii fac. 

Pentru că vor de la copil să lucreze cum au lucrat și ei din zeci de culegeri, că așa era moda atunci (vă amintiți vestita culegere Gheba🤦🏻‍♀️). 

Pentru că ei nu au muncit suficient și ,,nu au ajuns departe”. 

Nu doar unii părinți sunt mari amatori de suplimentar, ci și dascălii. De ce? 

Pentru că e important la dosar să avem rezultate la olimpiade și concursuri. Și, cum timpul este limitat la școală și nu ai cum să lucrezi cu copiii toate culegerile achiziționate, atunci trebuie să lucreze copilul singur. Mult. Din ce în ce mai mult. 

Pentru că e important pentru reputația dascălului. Altfel cum să mai aibă 35 de elevi aleși pe sprânceană în clasă?

Și de o parte și de cealaltă, am auzit expresiile ,,Are altceva mai bun de făcut? Decât să-l văd cu telefonul în mână, mai bine să lucreze suplimentar! Programa este insuficientă, eu vreau ca el să meargă la liceul X și apoi facultatea Y.” 

Explicații și motive sunt suficiente pentru a justifica dorința aceasta de mai mult. Dar acest mai mult ar trebui gândit ținând cont și de nevoile copilului. Dacă nu are nevoie, la ce folos? 

Am întâlnit copii frustrați că lucrează în weekend teme suplimentare și nu au timp să se joace. 

Am avut copii care mi-au cerut suplimentar că altfel primeau de la părinți și nu voiau. 

Dar am întâlnit și copii care mi-au cerut de plăcere să le dau o ,,temă creativă”: să realizeze un proiect, să scrie o carte, să deseneze o bandă desenată sau chiar să lucreze exerciții de gramatică. 

Cred că v-am mai spus, sunt probabil printre puținii dascăli care nu și-au stresat elevii sau copiii personali cu teme suplimentare. Da, am oferit acolo unde a fost nevoie de recuperare sau unde mi s-au solicitat. Atât! 

Cu o săptămână în urmă, Sofia m-a întrebat, la finalul unei ore, dacă poate primi o temă suplimentară de weekend. Am întrebat-o ce i-ar plăcea să lucreze și mi-a spus că ar prefera să scrie o carte sau să lucreze vreun proiect. A ales să scrie în storyjumper o carte. Ceilalți copii ascultau. Auzind solicitarea Sofiei, Daria și Beatrice și-au dorit și ele. Îmi vine imediat ideea de a le întreba dacă vor să lucreze împreună și le văd încântate. Pentru a le încuraja, le comunic că ar fi minunat dacă ar scrie o carte pentru colegii lor mai mici, din clasa I. Și au scris o enciclopedie. S-au documentat de pe internet, din alte cărți și iată ce le-a ieșit. Azi le-au prezentat cartea, cu emoții mari, colegilor lor mai mici, care au primit cu bucurie vizita și care le-au oferit un feedback pozitiv. Au tot întrebat unde pot să dea like cărții…🤣 Foarte simpatici!

Tu ce teme suplimentare ai primit când erai copil? Ești din categoria  părinților care vor temele suplimentare sau din categoria celor care le resping? 

Ca dascăl, ce temă suplimentară ai dat? 

Așteptăm impresiile voastre, sugestii sau recomandări de teme pe placul copiilor.  

Simona

https://www.storyjumper.com/…/Prima-ta-enciclopedie…

Tema noastră cea de toate zilele…

Când vine vorba despre teme, tot mai multă lume e de-a dreptul îngrozită și/sau depășită de volum.

Există părinți care vor mai puține teme pentru copiii lor și părinți care cer suplimentar…

Există dascăli care gândesc tema ca pe o oportunitate de a verifica dacă ceea ce s-a predat a fost însușit de către elevi și dascăli care nu contenesc cu șirurile lungi de exerciții din culegeri…

Există teme creative și teme plictisitoare…

Există dorință de muncă independentă și lehamite…

Cum ar trebui să arate temele pentru a fi atractive pentru copii și lipsite de stres pentru părinți și dascăli?

În urma celor 20 de ani de experiență ca dascăl, vă pot spune următoarele:

*Tema este a copilului, nu a părintelui!

Aud des părinți afirmând ,,Ne-am terminat temele…” sau ,,Dragul meu, hai să ne facem temele!”. 

Dragi părinți, copiii trebuie să înțeleagă că tema reprezintă o sarcină didactică ce îi vizează doar pe ei și nu pe părinți. Părintele a avut șansa lui de a demonstra că își poate rezolva cu conștiinciozitate temele, acum e rândul copilului. Da, e rândul lui să arate că a fost atent la ce s-a discutat în clasă, că a înțeles și și-a deprins cunoștințele predate.

*Tema nu înseamnă pedeapsă 

Da, am cunoscut persoane, părinți și dascăli deopotrivă, care foloseau tema ca pedeapsă.

,,Nu ești atent la ore, lucrezi la teme încă X exerciții din culegere!”

,,Nu iei FB sau 10 la testul Y, lucrezi la teme încă X exerciții din culegere!”

Nu mai insist, cred că știți la ce mă refer. 

Ideea este, dragi părinți și dragi dascăli, că tema nu este un mijloc de pedeapsă, cum nu e nici recompensă. Tema este un mod prin care poți verifica nivelul însușirii cunoștințelor predate într-o oră. Atât!

*Școala nu ar trebui să fie evaluată după volumul temelor 

Și aici mă refer strict la situațiile următoare: 

-am întâlnit părinți care afirmau că și-au înscris copilul la doamna X de la școala Y pentru că lucrează mult cu copiii. ,,Elevii dumneaei lucrează nenumărate culegeri într-un an și sunt olimpici la Ț concursuri.”

-am cunoscut dascăli care lucrau 1-2 exerciții la clasă cu copiii, apoi cereau ca temă să se lucreze 20-30 de exerciții ,,Să lucreze același tip de exercițiu până se fixează bine.”

Dragi părinți și dascăli, puneți stop acestei gândiri! Dacă un copil îți demonstrează că poate lucra corect 1-2 exerciții de același tip, de ce îl chinui cu 20-30? Copilul se plictisește, devine frustrat de faptul că repetă același tipar și începe să urască temele. Și pe bună dreptate!  Care este relevanța exercițiului de scriere a literei ,,a” pe două pagini, dacă cel mic a reușit să însușească toate etapele de executare a acesteia? 

O altă fixație a multor părinți și dascăli este scrierea caligrafică. Da, și mie îmi place scrisul frumos! Am iubit caligrafia, dar nu pot obliga un copil stângaci, de exemplu, să scrie caligrafic dacă el nu poate. Atâta vreme cât scrisul este lizibil, nu văd relevantă caligrafia. 

Haideți să vedem copilul și nevoia lui! Să vedem mânuța aceea mică ce se străduiește să rotunjească literele cum poate mai bine! Să înțelegem copilul care nu reușește să se ridice la nivelul așteptat de adulți la matematică, dar este minunat la literatură! Să apreciem efortul pe care îl face copilul zi de zi! Și să nu mai punem atâta presiune pe umerii lui mici!

Simona

Tabăra

…este ceea ce îți va lipsi cel mai mult în aceasta vară!!!😢

Recunoaște, în momentul în care ai organizat prima tabără cu copiii, ai avut emoții atât de mari că abia ai reușit să dormi noaptea! Îți amintești și acum transpirația rece și scenariile bolnave care îți chinuiau somnul:

-dacă îi trece vreunui copil prin cap să iasă pe balcon și cade?😱

-dacă se îmbolnăvește careva și nu știi ce să îi faci?🤕

-dacă își rupe cineva mâna și nu ai niciun spital aproape?😷

STOP! Tu ești un om norocos de obicei, iar necazurile stau departe de tine! Nah, ce puteai să îți spui altceva? Trebuia să te încurajezi cumva. Dacă nu tu, atunci cine? Soțul (numele lui mic este Precaut) era mai speriat decât tine: ,,E prea mare riscul, ai grijă! Știi în ce te bagi?” etc

În tine se dădea o luptă crâncenă, dar amintirile pe care le purtai din taberele copilăriei tale, puține la număr ce-i drept, erau atât de frumoase!!! De ce să nu se bucure și elevii tăi? Cine să le organizeze tabere, dacă tu nu o faci? Și ți-ai promis că vei merge încrezătoare și cu divinitatea aproape în ceea ce avea să fie prima tabără. 🏡

De atunci ai organizat multe tabere, cu agenții și fără, cu copii puțini sau cu toți elevii de primar din școală.🏕

În urma acestor experiențe, sunt câteva aspecte ce merită evidențiate și pe care ar fi #maibine să le noteze dascălii și părinții care stau pe gânduri, dacă merită sau nu să își lase copiii în tabere:

✅Cele mai reușite tabere sunt cele pe care le organizezi tu cap coadă, cu activități gândite de tine și cu program bine stabilit, nu cu agenție. De ce? Pentru că tu îți cunoști elevii, știi ce le place și astfel le poți organiza ateliere care să îi bucure și pe care să nu le uite niciodată. Implicându-te tu în organizarea lor, creezi o conexiune cu copiii mult mai mare decât atunci când privești de pe margine cum se chinuie câțiva animatori neexperimentați să îi distreze…🤹🏻‍♀️🎭

✅Ajungi să îi cunoști #maibine pe copiii timizi, să povestiți despre pasiunile voastre, să explorați împrejurimile împreună…Unii îți culeg flori parfumate, iar tu legi coronițe delicate din ele spre umirea și încântarea lor. 🌾🌸🌼

✅Rătăciți pe potecile munților împreună pentru a ajunge la stână. Copiii observă la fața locului cum e construită, asistă la mulsul oilor, observă cum câinii adună oile și apoi le păzesc cu grijă…🐑🐏🐕

✅Explorați minunatele peșteri ale țării, muzeele, bisericile, catedralele, sinagogile și mănăstirile. Acum ai ocazia de a le vorbi copiilor despre lucrurile pe care le vedeau în fotografii sau în filmele de pe internet, contribuind astfel la lărgirea orizontului cultural.🏛🕍⛪️💒

✅Îi înveți tot ce știi tu, iar ei se minunează continuu ,,Știi să faci asta? Ce tare!”. Le spui că tu nu te descurci cu înotul, iar ei se oferă bucuroși să-ți fie instructori. Nah, frica de apă nu se vindecă așa ușor! 🏊🏻‍♀️😰

✅Afli despre un elev că nu știe să meargă pe bicicletă și îți spui că el nu trebuie să aștepte ca tine vârsta de 30 de ani pentru a învăța. Iei bicicleta, copilul și porniți pe ulițe: alergi pe lângă el, ții bicicleta, te lovește peste picioare, transpiri și abia mai respiri, dar strigi cuvinte încurajatoare și cu o mână încerci să imortalizezi momentul, iar el vrea să îți demonstreze că poate, că de data asta va reuși, că acum e pregătit. Misiune îndeplinită! Satisfacția ta este mare, dar bucuria lui este peste așteptări. Cu siguranță nu va uita cine l-a învățat să meargă pe bicicletă! A meritat efortul? De mii de ori, da! 🚵🏻

✅Îți retrăiești copilăria alături de elevii tăi, când alergați după fluturi împreună, când mergeți la cules de zmeură, când cântați și dansați împreună, când intrați cu picioarele goale în apa rece a pârâului sau când inventați tot felul de jocuri amuzante…🦋🤾🏻‍♀️

✅Încerci activități ce ți se păreau imposibile cândva: de la călărie la tiroliana dintre stânci ( Vai, ce emoții ai avut! Și cum strigau ei de pe margine ,,Hai, poți! Du-te!”) sau traseele din parcurile de aventură.🧗🏻‍♀️

✅Zâmbești cu subînțeles când vezi cum se leagă idile între elevii mai mari sau cum băieții mai mici încearcă să îi imite și fac gesturi drăguțe pentru colege. Cum să nu îți amintești de băiețelul îndrăgostit de colega de clasă? Cum încerca el toate metodele să îi arate că o place: ,,Vrei să citim împreună pe malul râului?” sau ,,Ce să îți cumpăr de băut?”… Ori când o surprindea cu buchețele mici de flori culese de pe pajiște sau cu suveniruri cumpărate special pentru ea.😍

✅Focul de tabără, deși anunța că aventura voastră este pe final, era momentul cel mai așteptat. Cântecele și dansurile în jurul focului, lansarea de lampioane sau prepararea rapidă a sandvișurilor cu biscuiți, ciocolată și bezele coapte nu ai cum să le uiți vreodată, iar copiii nici atât! Nimic nu poate înlocui sentimentul acela de încântare pe care îl trăiești când îi vezi atât de fericiți și de murdari la gură de bezele sau ciocolată.🔥🍢🍫🧇

✅ Beneficiile pentru copii sunt uriașe. Pe lângă cele mai sus menționate, ei vor deveni mult mai independenți, mai responsabili și mai atenți cu lucrurile proprii, le va crește stima de sine, iar tu vei aduna muuulte amintiri plăcute!👩🏻‍🌾

Voi ce amintiri aveți din tabere?

Simona