Admiterea la liceu… altă bubă a sistemului

Discutând zilele trecute cu foștii elevi despre notele mari obținute la Evaluarea Națională și liceele vizate, am retrăit clipele de stres de anul trecut, când adolescentele noastre au fost în aceeași situație. 😱 

De ce stres? Pentru că, indiferent de cât de pozitiv/ă ești, te afli cam la mâna destinului cu repartizarea computerizată. 🖥 

Nu vă spunem câte Excel-uri am făcut, câte grile de opțiuni am completat până la decizia finală! 🤦🏻‍♀️

Pe de altă parte, în loc să li se vorbească și să fie învățați despre alegerea filierei liceului, mai ales cea vocațională, copiii noștri sunt “instruiți” unitar și deficitar. În loc să li se facă o tranziție psihologică pozitivă de la mentalitatea de elev, la cea de licean, copiii noștri sunt “măsurați” la fel, deși învață în condiții atât de diferite. 📈

În loc să trimită reprezentanți în școli pentru a se prezenta elevilor, fiecare liceu își ascunde propriile neputințe. Unele sunt legate de profesorii “laudați”, dar care, tocmai aceia sunt abuzivi cu elevii , de la “înalțimea” falsului statut. Unii profesori sunt foarte slab pregătiți, alții abia ajung la ore. Așa ajung , #dascăliidedicați să se simtă copleșiți și neputincioși în mijlocul “sistemului”. Alte neputințe sunt legate de motivarea și educarea viitoarelor generații de tineri “cetățeni” (ai acestei țări, ai Europei și ai lumii) pentru a trece un examen al tranziției spre viața de adult ( atât  în plan personal, cât profesional). Așa zisele “elite” sunt de fapt acei copii care reușesc (prin forțe proprii sau sprijiniți de familie) să depășească “sistemul”. 🤔

Mult prea mulți copii frumoși, talentați și speciali fiecare în parte, se pierd între aerul boem al vieții de liceu și perspectiva oarecum seacă de după bacalaureat. Aceasta e doar o frântură din realitatea care îi așteaptă de fapt pe emoționații absolvenți de clasa a VIII- a de anul acesta.😥

Generația 2024 a viitorilor liceeni este o altă generație a unui sistem fără viziune și fără interes pentru formarea completa a individului.🎭

Ce vrem să spunem cu asta…dragi părinți, nu voi ar trebui să decideți liceul la care să meargă copilul dvs, ci el. El, copilul dvs trebuie consultat, iar voi să îl ajutați să ia decizia cea mai bună. Împreună, cot la cot, veți decide ce coduri să alegeți în funcție de abilitățile lui, de direcția pe care dorește să o urmeze în viață și, nu în ultimul rând, de media pe care o are și de ce ați aflat despre liceele respective. 🧏🏻‍♀️

Înainte de a nota liceele unde s-ar integra foarte bine, ne-am interesat la toți cunoscuții noștri: prieteni, colegi de serviciu sau de școală, vecini etc. Apoi, un alt criteriu a fost distanța față de școală. Nu ne doream ca fiicele noastre să stea prea mult în trafic, să se trezească prea devreme și să ajungă târziu în noapte înapoi acasă. Am comparat media lor cu media ultimului admis + sau – un punct și astfel am făcut alegerile. 📈📊

Noi, de exemplu, am evitat din start liceele de top. ❌🔝De ce? Pentru că ne-am dorit ca adolescentele noastre să meargă cu drag la liceu, nu să le tremure stomacul de emoții că nu se vor ridica la înălțimea vreunui profesor exigent. Știm că sunt conștiincioase și ambițioase, dar și sensibile la eșec și atunci am evitat un stres suplimentar… 🙇🏻‍♀️

#MaiBine fiți alături de copilul vostru, dragi părinți, și cautați acel liceu în care să știți că poate regăsi măcar una din pasiunile lui. 🙏

#MaiBine fiți în continuare #inspirație pentru elevii voștri, dragi #dascăli și povestiți-le și despre viață și libertatea alegerilor concretizată în deprinderi, prin care să se poată susține ca adulți.🔝

Și nu uitați de educația aceea sănătoasă, a bunului simț, a fair play-ului, a empatiei, a respectului față de celălalt, a frumosului sub orice formă.🌈

Generații educate sănătos și iubitoare de frumos vor putea construi #maibine viitorul țării și al lumii.🥇

Așadar, dragi părinți și viitor liceeni, vă dorim să faceți alegeri inspirate!

Simona&Ioana

Oameni buni și mai puțin buni…

Bunicul tău ți-a spus cândva: ,,Fii bun, rău poate fi oricine!”. Nu era om cu multă carte, dar avea câteva vorbe înțelepte ce ți-au rămas bine întipărite în memorie.👴🏻

……………………………………………….

În cercul restrâns al copilăriei tale timpurii, rar ai întâlnit oameni răi, cei mai mulți se ajutau între ei, râdeau și își petreceau timpul liber împreună la clacă sau la diversele munci ale câmpului, primeau copiii vecinilor la masă și aveau grija unii de alții. (Sau așa îi vedeai tu…)Da, erau câteva babe mai urâcioase care vă alungau de pe stradă când deveneați prea gălăgioși, dar vi se părea amuzant vouă, copiilor de-o șchioapă. 🤭

………………………………………………..

Când ai intrat la școală, ai ajuns să te temi de tovarășii profesori ce foloseau nuaiaua pe elevi, căci la sat mulți credeau că ,,bătaia este ruptă din Rai”, iar unii părinți își dădeau acordul… Fie vorba între noi, unii încă mai cred asta!😱

…………………………………………………

Apoi ai crescut și ai pornit spre oraș (la liceu), încrezătoare că îți va merge bine, că lumea va fi bună cu tine, că te va susține și te va încuraja să îți îndeplinești visul de a ajunge mare. În schimb, ai întâlnit profesori care te-au umilit de la prima întâlnire cu afirmații de genul: ,,Hm, uită-te și tu la fetele astea de la oraș: frumoase, elegante…(și ridicau în picioare, spre exemplificare, două colege născute și crescute într-o localitate puțin mai mare decât satul copilăriei tale, dar era oraș, nah…)! Se vede că voi ( eu și alte câteva colege) sunteți de la țară!”. De menționat că profesoara respectivă preda psihologie…?! 🤦🏻‍♀️În primă fază te-a durut, apoi ai lucrat cu tine și ai iertat-o, dar nu ai uitat! Nu, așa ceva nu se uită!🧏🏻‍♀️

Probabil că și alții gândeau ca respectiva doamnă și nu acordau prea mult credit fetei de la țară. Cu toate acestea, nu te-ai lăsat descurajată, ci ai ajuns să îți îndeplinești visul, acela de a ajunge dascăl. 👩🏻‍🏫 Și ți-ai găsit primul post tot la țară, iar aici ai găsit și oameni buni, dar și oameni care te considerau arogantă pentru că nu îți puteai explica cum un copil a ajuns în clasa a IV-a fără să știe măcar a-și scrie numele. ,,Domnișoară, ți s-a pus pata pe copiii ăștia? Nu înțelegi că noi trebuie să îi trecem pe toți clasa, că altfel ne închide școala? Ce vrei, să fac naveta la bătrânețe?”… 🤷🏻‍♀️ Degeaba ai încercat să explici că lucrurile acestea nu îi vor ajuta pe copii și că era nevoie de implicare mai multă din partea dascălilor astfel încât să-i vezi pe copii înflorind, nu trecând ca gâsca prin apă. 🦆 Și da, li s-a închis școala câțiva ani mai târziu, iar tu ți-ai luat zborul spre o lume mai bună, deși te atașasei emoțional de copii și ei de tine. (Întâmplarea a făcut ca o fostă elevă să o întâlnească pe sora mai mică și să îi ceară să îi fie nașă pentru că, îi spuse ea: ,,Semeni cu fosta mea învățătoare.”. Și ai mers la nunta ei…of, chiar nu ești bătrână!🤣)

…………………………………………………

Apoi, cu pași mici, dar siguri, ai ajuns să lucrezi într-o școală particulară. 🔝Nu vă imaginați că aici toată lumea e cu Zen, calmă, bună și pozitivă. O, nu! Cred că cele mai dure lecții le-ai primit aici! Dure lecțiile, dar învățămintele bune! 🙏

Unele te-au întărit, altele te-au dărâmat. Uneori ai plâns și ți-ai scris demisia în gând, alteori te-ai încurajat singură și ți-ai spus că doar ești o luptătoare și nu merită să te consumi atât… 

…………………………………………………

Și da, acum nu te mai lași afectată de răutățile unora, ci îți vezi de drum, cu fruntea sus și încredere că Universul îți aduce doar oamenii de care ai nevoie pentru a te dezvolta. ♥️🙏 

Ai învățat în toți acești ani să spui ce gândești, chiar dacă mulți preferă o minciună frumoasă în locul adevărului dureros și crud. Da, mulți te plac, dar probabil tot atât de mulți te displac. Ideea e că acum ai învățat să te concentrezi asupra celor ce te plac și mai puțin a celorlalți. Și vai, ce bine e!🔊

,,Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare, alții ca o lecție. (Maica Tereza)

Simona

Temeri…

Crescută fiind într-o familie cu mentalitatea că aproape totul e periculos și trebuie să ai mare grijă să nu pățești ceva, te-ai temut toată copilăria (și nu numai…) de două lucruri: mersul pe bicicletă și înotul.🚴🏻‍♀️🏊🏻‍♀️

🚲Să fi avut vreo 9-10 ani când ai văzut-o pe sora ta, mai mică cu vreo doi ani, cum se ostenea să încalece bicicleta bunicului. Deși îi admirai curajul, tresăreai de fiecare dată când o vedeai că se aventura pe uliță cu bicicleta, uriașă pe lângă ea, o puștoaică ce nu ajungea la șa. 👧🏻Ei bine, ea a reușit să deprindă mersul pe bicicletă, tu nu. Nu în copilărie, ci în jurul vârstei de 30 de ani, când ți-ai luat inima în dinți, soțul drept instructor și bicicleta fiicei tale (vă imaginați ce fel de bicicletă era , dacă fiica avea vreo 5-6 ani! Nu că ai fi tu prea înaltă…😂). Evident că locul cel mai bun pentru exersare era tot ulița copilăriei tale, unde altundeva? Acolo era cel mai potrivit loc de înfruntat frica! 🏘

Soțul începe să explice cum stau lucrurile cu pedalele, cum să urci pe șa, cum să ții echilibrul…în fine, teorie! E momentul pentru practică! 🚲

Bun! Urci pe bicicletă, el ține de șa, tu te dezechilibrezi, ai emoții, tremuri și transpiri, dar nu te lași. Și el are emoții, aleargă, transpiră și te încurajează cum a făcut și cu fiica ta. 🥵Și babele se strâng la poartă, iar moșii privesc peste gard. 👵🏻🧓🏼Tu nu ai ochi pentru ei, ci realizezi că ești jucătorul principal de pe terenul lor abia când auzi o vecină că-ți face galerie: ,,Haide, S că poți! Ce dracu’, conduci tu ditamai mașina și nu poți să mergi pe bicicletă?” 🙅🏻‍♀️Domn’le, ce să mai, așa motivată ai fost că ai reușit să înveți mersul pe bicicletă în ziua aia!😂

Cu înotul e altă poveste, nu aveai unde să exersezi pentru că nu exista nicio baltă în apropierea satului, ci doar un canal de irigații unde doar unii copii se aventurau. 🏖Unii învățau, dar alții se înecau, motiv pentru care nu te apropiai de acea apă… ❌ Când și-a pierdut viața o fată din sat în acel canal, nu ai dormit câteva săptămâni… Deci, nici înotul nu era pe lista de priorități a copilăriei tale. 🙈 Mai târziu, tot soțul s-a străduit să te îndrume, dar nu i-a reușit 100%, în sensul că, dacă nu simți nisipul sub picioare, te cam duci la fundul apei…Nah, mai ai timp să înveți, ai doar 40 de ani!💁🏻‍♀️

În loc de concluzie, dragi părinți, încurajați-vă copiii chiar și când pentru voi pare imposibil să reușească! 👏 Deși poți învăța orice la orice vârstă, unele lucruri le înveți cel #maibine și fără teamă în copilărie!
Voi ce temeri v-ați învins?👻

Simona

Examenele de grad… una dintre bubele sistemului de educație 👎

Te tot întrebi: ce relevanță au notele obținute la acestea și tot aștepți ziua aceea în care va fi regândit sistemul de evaluare a cadrelor didactice. 🙅🏻‍♀️

De ce spui asta? Pentru că ai cunoscut oameni care erau capabili să memoreze mii de pagini, să reproducă fragmente întregi din cărți citite, care puteau spune din ce cărți fac parte anumite pasaje și cine au fost autorii etc, 🤓dar care la catedră se prezentau lamentabil sau cunoșteau foarte bine continuturile, dar le prezentau copiilor într-o manieră rigidă, lipsită de culoare și tact pedagogic. 🤫

Și atunci te întrebi: nu #maibine s-ar merge pe evaluarea dascălului la catedră, în sala de clasă, în relațiile pe care le are cu elevii și părinții acestora? 👩🏻‍🏫Să vină periodic persoane avizate (nu inspectori numiți politic) care să verifice cum își prezintă acesta conținuturile, cum le structurează astfel încât toți elevii să le înțeleagă, dar mai ales să știe cum și când să le aplice în viața de zi cu zi. 🔐 Să facă sondaje printre elevi și părinți pentru a afla despre activitatea dascălului în raport cu aceștia: are o relație bună cu ei, este empatic, se concentrează pe nevoile lor, este apropiat de copii și îi înțelege, ține cont de inteligențele emoționale ale lor și își adaptează conținuturile în funcție de acestea etc? 🧏🏻‍♀️Să fie evaluat psihologic periodic, să se constate din timp și să fie ajutat dacă se află în burnout sau dacă are probleme de altă natură (și știm cu toții că există astfel de cazuri…). 💁🏻‍♀️

La ce bun că știi pe de rost taxonomiile lui Bloom, dacă nu știi cum să le folosești și/sau faci abuz de ele la clasă? La ce bun tot stresul acesta al memorării unor conținuturi care te ajută prea puțin în relația ta cu elevii, unele chiar depășite de actualitate? La ce bun că ai toate gradele, dar umilești copiii de câte ori ai ocazia? La ce sunt bune toate acestea? 🤷🏻‍♀️Ele nu fac decât să contribuie la creșterea orgoliului unor profesori și la menținerea în funcții a unor inspectori și alte cadre didactice care se ocupă de organizarea examenelor. 🤦🏻‍♀️

Și poți tu să te opui acestora și să mergi mai departe cu activitatea ta de dascăl dedicat? Nu, nu poți pentru că acestea contează la CV-ul tău, că toți directorii vor cadre didactice cu grade, că așa e bine…că așa s-a pomenit! Da, poate că este nevoie și de păstrarea tradițiilor (pe alocuri),dar si de asortarea lor la realitatea si cerințele timpului prezent pentru crearea unui viitor mai bun…🔝

Dar tu ești optimistă și aștepți ziua trezirii și regândirii sistemului de evaluare! Până atunci, ia de memorează! 🙇🏻‍♀️ În vară vei fi evaluată…

Simona

Absolvire… altfel

Am trăit emoții contradictorii zilele acestea…Pe de o parte am fost extrem de prinsă cu pregătirile pentru finalul de an școlar ca profesor, pe de altă parte, ca mamă, a trebuit să găsesc cuvintele cu care să îmi conving mezina că nu mă pot împarți în două și să o încurajez că viața merge înainte, iar dorul ei de doamna învățătoare se va stinge în timp…sau nu.🤷🏻‍♀️

Cum perioada aceasta nu a permis interacțiunea fizică, fiecare dascăl a gândit momentul de absolvire condiționat de distanțarea socială, de la întâlniri ferite de ochii lumii prin parcuri, la festivitate de absolvire online.👩🏻‍🏫

Mezina a avut întâlnire cu colegii și doamna învățătoare în parc pentru fotografii, iar momentul de rămas bun, la final de clasa a IV-a, pe Zoom. 📲 Știți cât de greu le este mamelor dascăli să se împartă între copiii personali și cei de la școală? Cine a trăit asta, cunoaște sentimentul! Cine nu, află acum un crâmpei… Ei bine, deși îi promisesem că voi fi alături de ea la sesiunea foto, nu am putut participa pentru că aveam lecții online cu elevii. 👩🏻‍💻Lacrimi, jale, muncă de lămurire…evident cu copilul meu, nu cu elevii mei. M-a durut cumplit când am văzut-o că pleacă tristă, cu lacrimi în ochi… (și a trebuit să dau explicații și pentru întârzierea la ședința de catedră…)😢M-am consolat cu gândul că voi putea fi alături de ea la absolvirea de pe Zoom, însă, nici de data asta, nu am putut fi prezentă pentru că, ce crezi?, a coincis cu ultimele mele două întâlniri în online cu elevii. Cum să te împarți? Cum? Eu încă nu am găsit metoda…🤷🏻‍♀️

Da, norocul meu că e copil bun, că poate înțelege rolul meu dublu și că acceptă că nu pot fi mereu alături de ea, deși doare asta cumplit… Dar azi, azi am lăcrimat împreună după ce am închis, în același timp, sesiunile online, fiecare cu clasa ei. Eu pentru că mi-a părut rău că nu i-am fost alături zilele acestea, dar și pentru că îmi va fi dor de elevii mei, iar ea pentru că a fost extrem de emoționantă ceremonia de absolvire a clasei a IV-a și pentru că îi va lipsi foarte mult doamna învățătoare. 😭

Nu, nu am terminat: tot azi am fost invitată să particip la absolvirea 🎓elevilor mei din generația anterioară, elevi pe care i-am iubit foarte mult și care îmi sunt la fel de dragi, copii cu care am amintiri minunate, copii buni, empatici și veseli. Emoțiile și amintirile m-au năpădit atât de tare!!!🙅🏻‍♀️Am retrăit într-o oră pe Zoom momentele amuzante, proiectele în care ne-am implicat împreună, discuțiile lungi din pauze sau din jurul focului de tabără, ori zilele când veneau cu flori și se plângeau că le e greu la gimnaziu, cu atâția profesori…👨🏻‍🔬👩🏻‍💼

Un băiat și-a amintit cum i-am confecționat un trandafir din hârtie prin clasa a II-a, de un Sf. Valentin, când era foarte trist că nu are ce să îi ofere unei fetițe pe care o plăcea… 👩‍❤️‍👨

Nah, cum să nu plângi? Cu vocea sugrumată și lacrimile șiroind, abia am putut articula câteva cuvinte…😭

Concluziile pe care le desprind la finalul acestei zile sunt următoarele:

-rolurile de mama și dascăl nu sunt întotdeauna compatibile;🤦🏻‍♀️

-despărțirile dintre elevi și dascălii dedicați vor rămâne întotdeauna dureroase, indiferent de metoda aleasă;

-absolvirea virtuală, deși emoționantă, nu poate înlocui interacțiunea fizică, îmbrățișarea de la final, lacrimile și emoțiile…

Haideți, să avem o vacanță liniștită!

Simona

De ziua învățătorului

Am făcut școală la țară, în vremuri triste, comuniste… Am avut șase învățători.😏 

1) Prima învățătoare era o domnișoară tânără, sensibilă și calmă. 👩🏻Era atât de sensibilă și de emotivă că a leșinat la deschiderea anului școlar. (Până la acel moment auzisem de la bunica expresia ,,a baldosit”, dar nu aveam idee cum arată un om baldosit sau leșinat…Când am ajuns să iau un dicționar în mână, am aflat că nu există cuvântul ,,baldosit” în limba română, ci ,,baldisit”. 😂 ) Domnișoara învățătoare probabil nu își dorise să lucreze la țară, că s-a transferat la oraș după primul trimestru. 👩🏻‍🏫🏢Am suferit mult atunci…

2) A urmat un domn învățător. Locuia la oraș și el, dar făcea naveta la țară. Domn impunător, serios, cu drag de meserie, dar școlit în sistemul vechi. La orele lui nu mișca nimeni. Îmi amintesc că de la el am luat primele, și ultimele bețe la palmă. Era o zi geroasă de iarnă, cu nămeți uriași, dar noi nu aveam voie afară pentru că intram cu zăpada pe ghete, zăpadă care se topea la intrarea în clasă și strica minunăție de parchet vintage. ❄️Și, nah, ce să facem și noi, copii mici de clasa I, ne căutam tot felul de jocuri pe holul școlii sau în clasă. Și uite așa îi vine ideea unui coleg năstrușnic să lipim bețișoarele pe care le foloseam la matematică pe godinul încins, pentru a le înfrumuseța cu o floricică la capete. 🥢Toate bune și frumoase, dar niciunul dintre noi nu a observat fumul din interior. 💨Numai pe tovarășul învățător l-a deranjat… Și atât de tare l-a supărat că parcă-l și văd, roșu la față de furie, cum îi spune unui coleg să meargă la cel mai rău învățător din școală să îi împrumute o nuia. 😡Doamne, până aici ne-a fost! Învățătorul respectiv era vestit printre elevi ca având cele mai dureroase nuiele…din lemn de nuc…groase…flexibile… Da, și vine colegul nostru, spășit și tremurând de spaimă, cu nuiaua. I-o înmânează, parcă în slow motion, învățătorului nostru, iar acesta începe altoiala… mă trec și acum fiorii!!! 😱Ideea este că, atunci când a ajuns la mine, parcă s-a mai înmuiat puțin…pesemne că îi era milă de mine, că eram copil cuminte și serios, sau poate se gândea că tata îi era prieten. În fine, m-a lovit cu nuiaua aceea mai ușor decât pe alți colegi, dar umilința a fost dureroasă rău de tot! 😥Când ne-am reîntâlnit după mulți ani, i-am spus că nu mi-a plăcut niciodată metoda aceasta și că mi-a lăsat o rană adâncă mult timp… 

Următorii trei învățători au fost suplinitori și nu au stat decât câteva luni fiecare. Nu am amintiri clare cu/despre ei…🤫

Însă, în clasa a IV-a a venit o domnișoară învățătoare titulară. Blândă, calmă, sensibilă. 👩🏼‍🏫Am iubit-o mult, atât de mult că i-am furat mamei un ruj💄 (…din acela verde, dar care, la atingerea buzelor, devenea roz) și un mărțisor mare făcut de tata din fulgi mari de fazan și bibilică, le-am ambalat cum m-am priceput eu mai bine și i le-am oferit cadou de ziua dumneaei, pe 5 martie. 🎁 Deși eram fericită că am putut și eu să îi ofer ceva domnișoarei mele învățătoare, am avut mustrări de conștiință mult timp după întâmplare…

Și atât de drag mi-a fost acest dascăl că atunci am avut primul gând ,,să devin învățătoare când o să mă fac mare”… Și visul mi s-a îndeplinit!🙏

În loc de concluzie: în copilărie, fiecare om cu care interacționăm lasă o amprentă în formarea noastră, ideea este să nu lase cicatrici… 

La mulți ani, dragi dascăli ce modelați viitori adulți! Să fiți mereu buni, calzi și iubitori! Să îi iubiți pe cei mici și să nu uitați să fiți #maibine modele de urmat, nu de evitat!🎉

Simona

Despre cursurile care ne schimbă viața…

În contrast cu vremea ploioasă de la începutul lunii decembrie, am pornit cu entuziasm copilăresc spre locul care avea să contribuie la schimbarea mentalității mele de dascăl. 👧🏻🌧☂️

Deși participasem la multe cursuri de dezvoltare personală, cursul ,,Mentalitate deschisă în educație” m-a ajutat foarte mult în relația cu cei din jurul meu, dar mai ales cu părinții. 🙏

Când am auzit prima dată expresia ,,mentalitate deschisă” mi-am spus în sinea mea că nu voi afla nimic nou pentru că nu mă consideram un om cu o mentalitate închisă. ☝🏻

Ei bine, nu era deloc așa! 

Credeam, în ignoranța mea, că dacă aveam o relație deficitară cu anumite persoane, era doar vina lor, nu și a mea. Iar relațiile pozitive cu majoritatea îmi întăreau această convingere. 🤔

De fapt, aveam, cum bine spune Cristina Gheorghe, sclipiri de mentalitate deschisă. Nici acum nu pot afirma că privesc totul cu mentalitate deschisă, însă mă ajută foarte mult instrumentele aflate la acest curs, pentru că apelez la ele de fiecare dată când simt că intru în cutie față de anumite persoane.🤷🏻‍♀️

…………………………………………………

Îmi amintesc că am avut un exercițiu la un moment dat care ne cerea să scriem numele a trei elevi din clasă: primii doi pe care îi cunoaștem cel mai bine și cu care avem o relație bună și un elev cu care nu relaționăm prea bine. Trebuia să spunem ce știm noi despre fiecare copil, ce calități are, ce pasiuni…Am zâmbit. Am zâmbit pentru că exercițiul mi s-a părut floare la ureche ,,Cine, eu? Eu să nu îmi cunosc elevii?” Vai, ce lecție am primit! Când a trebuit să scriu despre elevul cu care nu aveam o relație foarte bună, m-am poticnit! Nu știam mai nimic! Am terminat exercițiul cu un nod în gât, dar mi-am promis că voi remedia situația. 🤦🏻‍♀️

În perioada următoare mi-am concentrat atenția asupra tuturor și a fiecăruia în parte, i-am întrebat despre ce le place să învețe și am ținut cont de dorințele lor atunci când am planificat lecțiile. Școala online mi-a confirmat că relația mea cu acești elevi este una minunată, am învățat de la ei multe lucruri. 🧏🏻‍♀️

Acum, când stabilesc continuturile, am permanent în minte principiul ,,Vezi măreția” discutat la cursul de Mentalitate deschisă în educație:

,,-procesul învățării este extraordinar arunci când văd măreția în cei cărora le predau-atunci când realizez că am la fel de multe ocazii să învăț de la elevii mei pe cât au elevii mei să învețe de la mine;

-măreția mea ca profesor depinde de capacitatea mea de a vedea măreția în cei cărora le predau.”👀

Mesajele de mulțumire și apreciere venite din partea copiilor îmi demonstrează că sunt pe drumul cel bun.😊🙏

…………………………………………………

Dacă anterior acestui curs îi priveam pe părinți ca pe obstacole în procesul educațional, acum îi văd ca pe oameni cu nevoi, îi ascult și încerc să mă pun în pielea lor pentru a le înțelege nevoile. Deși a fost greu la început să ies din zona mea de confort, acum sunt deschisă la a purta conversațiile dificile, dar necesare. Întâlnirile cu aceștia le văd acum ca pe ocazia perfectă de a ne manifesta aprecierea reală, de a da un feedback direct și, de ce nu? de a ne recunoaște reciproc greșelile.🙋🏻‍♀️

…………………………………………………

Am observat o oarecare îmbunătățite și în relația cu anumiți colegi de serviciu, însă e loc de #maibine. De fiecare dată când constat că intru într-o cutie față de un anumit coleg, reiau principiile învățate la curs, dar în special piramida și revin la construirea relației, îi ascult și încerc să îi înțeleg pentru a putea găsi cea mai bună cale de comunicare cu aceștia. 

…………………………………………………

Sunt multe de spus despre beneficiile acestui curs și îl recomand cu drag tuturor dascălilor! Școala românească are nevoie de o schimbare, iar schimbarea poate veni de la noi, de la abordarea cu o mentalitate deschisă a relațiilor cu ceilalți.

Simona

Întâlnirile individuale

Pentru că, anterior pandemiei, ai investit energie și timp în crearea unei relații cu părinții elevilor tăi, nu puteai ignora acest aspect în această perioadă provocatoare pentru toți. 🤝

O relație solidă presupune interacțiune periodică, schimb de impresii, ,,măsurarea pulsului”, cum bine spune o doamnă model…💓🩺

Odată construită, relația trebuie consolidată. Și cum faci asta cu părintele? Îl implici în viața de școlar a copilului lui: realizezi activități comune profesor-elev-parinte, îl provoci să fie profesor pentru o oră în școala online sau îl inviți la o cafea virtuală să discutați despre ce au mai făcut în ultima vreme, despre provocările școlii online, despre cum îl vede pe copil și parcursul lui academic. ☕️💻

Întâlnirile acestea sunt extrem de importante atât pentru tine ca profesor pentru că ai nevoie de un feedback despre activitatea ta, dar mai ales pentru părinte, care își dorește să afle de la tine cum ii vezi copilul și implicarea lui în lecție. Să nu uităm că părinții, deși sunt acasă cu copiii, muncesc și ei tot online. E greu. E greu să îți faci treaba bine la serviciu și să-l supraveghezi și pe copil la lecții. O simți pe pielea ta…🤯

Și aici intervii tu. Tu, în calitatea ta de dascăl implicat, ești cel mai în măsură sa îl ții pe părinte la curent cu activitatea copilului.👩🏻‍🏫

Amintește-ți că tu și părintele formați o echipa, iar misiunea voastră este să construiți împreună echilibrul emoțional al copilului și să găsiți cele mai bune mijloace de comunicare în beneficiul acestuia din urmă. Relațiile voastre sunt inseparabile în procesul educațional.🧏🏻‍♀️

Întâlnirea nu înseamnă să torni părintelui ce nu a făcut copilul bine. Concentrează-te pe ce a făcut bine în proporție de 80% și restul de 20% pe ce are de îmbunătățit. Apreciază mai mult efortul copilului și mai puțin rezultatul. Cei mai mulți dascăli pun accent doar pe rezultate, ignorând eforturile depuse de elevi pentru a ajunge la acele rezultate. 🙅🏻‍♀️⚖️

Permanent ai în vedere obiectivele voastre comune (confortul emoțional al copilului, preocupările și pasiunile lui, rezultatele academice etc), nevoile părinților (să afle detalii concrete despre atitudinea și comportamentul copilului) și pe provocările pe care le-a adus școala online pentru voi toți.

…………………………………………………

Cu ce ai rămas în urma acestor întâlniri❓

*Părintele și-a putut exprima opinia referitoare la școala online, deoarece a avut acum ocazia să vadă cum se desfășoară lecțiile, cât de implicat este copilul lui în activitate, dar și cât de bine gestionezi situația, cum prezinți conținuturile și ce relație ai cu elevii în general. Pentru că, trebuie să recunoști, ai avut părinți care te-au asistat, anunțat sau nu. Nu ai putut să nu observi în oglinda din spatele elevei tale pe mămica grijulie care sorbea din ceașca de cafea și asculta liniștită cum decurge firul lecției. Sau pe mama îngrijorată că fiica sa nu răspunde prea des solicitărilor tale și a cărei voce, deși șoptită, nu aveai cum să o ratezi. ✅

*Părintelui care a fost ocupat cu serviciul și nu a putut participa la nicio lecție, i-ai oferit șansa să afle care a fost parcursul academic al copilului său în această perioadă.✅

*În general, părinților li s-a oferit ocazia de a afla că nu doar școala este responsabilă pentru educația copilului, iar timpul pe care i-l acordă acestuia este prețios. Au putut vedea, totodată, că acele minute de atenție suplimentară și ajutorul acordate pentru efectuarea unor sarcini, pentru realizarea împreună a anumitor proiecte i-a adus mai aproape de copiii lor, iar toate acestea au contribuit la progresul academic al acestora.✅

*Pentru tine, feedback-ul pozitiv venit din partea părinților este foarte important, iar aprecierile și/sau sugestiile lor sunt mai mult decât necesare pentru activitatea ta de dascăl dedicat.✅

Așadar, când stabilești astfel de întâlniri, îi arăți părintelui că îl vezi, îl asculți, îi înțelegi nevoile și îți ajustezi toate eforturile pentru a te face util.🔝

Tu ce ai făcut pentru a avea o relație mai bună cu părinții elevilor tăi?

Simona

O nouă poveste, un alt povestitor

Știm cu toții că lectura, ca activitate intelectuală, contribuie masiv la dezvoltarea personalității copilului, îmbogățindu-i orizontul cultural, dezvoltându-i gândirea, imaginația dar și capacitate de comunicare. 🧑🏻‍🎓

Deoarece am observat de-a lungul timpului cum lectura a pierdut teren în fața tehnologiei, am inițiat acest proiect cu speranța că le voi stimula elevilor interesul și dragostea pentru lectură.📚&📲

Adolescenta, când a devenit școlăriță, a fost cea care mi-a arătat cât este de important ca sugestiile pentru lectură să vină și de la școală, dar nu cu titlu obligatoriu, ci prezentând poveștile într-o manieră atractivă. Când copilul este transportat în lumea magică a poveștilor de către un bun povestitor, devine tot mai curios, mai avid de cunoaștere, mai dornic să exploreze.🧙🏻‍♀️🎠🎡

Astfel a luat naștere proiectul ,,O nouă poveste, un alt povestitor”, un proiect de suflet început la generația anterioară și care a fost foarte bine primit, atât de către elevi, cât și de către invitați.💓

Ce trebuie să facă mai exact un povestitor care acceptă invitația?

*în primul rând să iubească lectura;✅

*să aleagă o poveste accesibilă copiilor;✅

*în funcție de povestea aleasă, poate să le-o citească elevilor integral sau parțial, urmând ca aceștia să continue lectura individual;✅

*să îi provoace pe copii să gândească critic, să analizeze firul logic al evenimentelor, să argumenteze propriile idei, să adreseze întrebări și să caute răspunsuri, să găsească alternative pentru finalul poveștii.✅

Simona

Despre laudă și puterea lui ,,dar…”

Părintele nu s-a născut învățat. Școala nu te pregătește pentru meseria asta, cum nu te pregătește nici liceul pedagogic pentru gestionarea rolurilor de părinte și dascăl. 👩🏻‍🏫Cel mai bun profesor este copilul. El este cel ce îți arată cum să reacționezi în anumite circumstanțe și cum să scoți ce ai mai bun în tine…👼

Cea mai mare nevoie a unui copil este aceea de a fi acceptat așa cum este și iubit pentru ceea ce este, nu pentru ce poate să facă sau nu la un moment dat, nu pentru rezultatele obținute.🙇🏻‍♀️

Ai primit multe lecții de la propriii copii, cum ai primit și de la elevii tăi. Se făcea că adolescenta era clasa a II-a. Fiindcă tu ai participat ca supraveghetor și evaluator la un concurs de limba română, ai acceptat sfatul soțului de a înscrie și copilul personal, să ,,îi vedeți nivelul”. Mare greșeală!🤦🏻‍♀️

Se termină concursul, tu intri la evaluare, copilul desenează liniștit la o masă din marea cancelarie. O colegă ajunge să verifice lucrarea fiicei tale și îți spune că a rezolvat corect, DAR că a fost depunctată pentru că a scris ,,giocel”.🧩 98 de puncte reprezintă un rezultat foarte bun.

Te întâlnești cu copilul, curios sa afle rezultatul, iar tu ii spui ,,Bravo! Felicitări! Ai luat un punctaj foarte bun, DAR trebuia sa fii mai atentă la scrierea cuvântului ,,ghiocel”. Acolo ai pierdut 2 puncte”🙅🏻‍♀️

Ajungi acasă, îți lauzi copilul în fața tatălui, însă pleacă în dormitor. Nu realizezi unde ai greșit și mergi după el. Plânge.

– Ce s-a întâmplat?

– Sunt supărată!

– De ce?

– Pentru că nu am obținut 100 de puncte.

– Dar ai obținut un rezultat foarte bun!

– Nu, nu este. Dacă era foarte bun, nu îmi spuneai ca am greșit cuvântul ăla… Am văzut eu privirea ta. Ai fost dezamăgită!😰

Ai încercat să îi explici că, uneori, adulții nu găsesc cele mai bune cuvinte să își exprime aprecierea. I-ai cerut iertare, ai îmbrățișat-o lung și ți-ai promis două lucruri: 1) că nu vei mai înscrie copilul la alt concurs, decât dacă va veni din dorința lui (a ales sa participe doar la anumite concursuri cu clasa ei) și 2) că vei renunța la ,,dar” în asociere cu lauda.🕵🏻‍♀️

Pentru că tu ai crescut într-un sistem în care critica era la ordinea zilei, iar ceea ce făceai bine nu era suficient pentru a primi laude, ai repetat modelul moștenit, inconștient.  🤷🏻‍♀️

În timp ce critica descurajează și știrbește încrederea în sine, laudele realiste îi hrănesc copilului această încredere și îl mobilizează. 🚶‍♀️& 🏃‍♀️

…………………………………………………

Pentru că ai aflat pe propria-ți piele despre puterea lui ,,dar”, ai ales să lucrezi la acest aspect nu doar cu copiii personali, ci și cu elevii tăi. De exemplu, atunci când copiii împărtășesc compunerea/povestea/cartea, iar ceilalți își exprimă opiniile personale despre creațiile colegilor, intotdeauna încep cu ce le place foarte mult. 📝📚

Dacă altădată copiii erau tentați să critice și își începeau pledoaria cu: ,,E frumos, dar…”, acum se concentrează pe aspectele pozitive, își încurajează colegii și oferă sugestii, sfaturi și recomandări într-o manieră prietenoasă.💝

🗣️ Ce diferență poate face un singur cuvânt! 🤭

Simona