Descătușarea copilului interior

Descătușarea copilului interior…

Când am debutat în cariera de dascăl, am simțit că trebuia să dovedesc celorlalți că mă pot ridica la înălțimea statului nou câștigat.

Așa se face că, atunci când aveam pornirea de a mă juca cu elevii mei în pauze, striga adultul care lua naștere în mine să mă opresc că sunt ridicolă. Nu știu de unde mi-a venit ideea asta… poate de la privirile cu subînțeles ale colegilor mai în vârstă, poate de la directorul care îmi spunea destul de des: ,,Fii serioasă, domnișoară!”, poate de la părinții mei care mă vedeau cu alți ochi acum și care se întrebau ce e cu mine când veneam obosită de la școală, supărată că mulți mă tratau ca pe o novice și nu îmi luau în seamă ideile… Îmi amintesc că într-o dimineață nu am vrut să mă trezesc pentru a merge la serviciu, nu îmi mai doream să dau ochii cu directorul sau cu părintele care m-a acuzat că ,,Mi s-a ridicat nivelul politic…”-nu am înțeles ce voia să spună cu asta-, pentru că i-am mutat copilul de lângă cel mai bun prieten. Atunci a venit tata la mine și mi-a spus că nu îmi mai permit să mă comport copilărește, să devin responsabilă și serioasă… Și am devenit.

Mult timp s-a dat în mine o luptă interioară: să îi dau voie copilului să se joace sau să las adultul să acționeze? Să dau în mintea copiilor sau să le arăt cine deține autoritatea?

După doi ani de învățământ primar, am ajuns să predau la grădiniță. Ei, aici trebuia să fiu copil, altfel nu aveam niciun succes la prichindei! Greu mi-a fost în primele săptămâni, dar apoi totul a decurs natural.

Acum, chiar dacă surprind uneori priviri înțepătoare, dacă simt și am chef de joacă, mă joc! Mă joc cu copiii personali, mă joc cu copiii mei de la școală, mă joc cu pisica…Mă dau în leagăn sau cu tiroliana, țopăi în trambulină sau…pe balotul de paie și apoi îmi testez articulațiile sărind de la înălțime! Și da, domn’le, acum chiar nu îmi mai pasă de ce cred ceilalți!

Cum ar fi lumea dacă toți adulții și-ar aminti de copilul interior și l-ar bucura din când în când cu câte un joc?

Tu când te-ai jucat ultima dată?

Simona

Oameni buni și mai puțin buni…

Bunicul tău ți-a spus cândva: ,,Fii bun, rău poate fi oricine!”. Nu era om cu multă carte, dar avea câteva vorbe înțelepte ce ți-au rămas bine întipărite în memorie.👴🏻

……………………………………………….

În cercul restrâns al copilăriei tale timpurii, rar ai întâlnit oameni răi, cei mai mulți se ajutau între ei, râdeau și își petreceau timpul liber împreună la clacă sau la diversele munci ale câmpului, primeau copiii vecinilor la masă și aveau grija unii de alții. (Sau așa îi vedeai tu…)Da, erau câteva babe mai urâcioase care vă alungau de pe stradă când deveneați prea gălăgioși, dar vi se părea amuzant vouă, copiilor de-o șchioapă. 🤭

………………………………………………..

Când ai intrat la școală, ai ajuns să te temi de tovarășii profesori ce foloseau nuaiaua pe elevi, căci la sat mulți credeau că ,,bătaia este ruptă din Rai”, iar unii părinți își dădeau acordul… Fie vorba între noi, unii încă mai cred asta!😱

…………………………………………………

Apoi ai crescut și ai pornit spre oraș (la liceu), încrezătoare că îți va merge bine, că lumea va fi bună cu tine, că te va susține și te va încuraja să îți îndeplinești visul de a ajunge mare. În schimb, ai întâlnit profesori care te-au umilit de la prima întâlnire cu afirmații de genul: ,,Hm, uită-te și tu la fetele astea de la oraș: frumoase, elegante…(și ridicau în picioare, spre exemplificare, două colege născute și crescute într-o localitate puțin mai mare decât satul copilăriei tale, dar era oraș, nah…)! Se vede că voi ( eu și alte câteva colege) sunteți de la țară!”. De menționat că profesoara respectivă preda psihologie…?! 🤦🏻‍♀️În primă fază te-a durut, apoi ai lucrat cu tine și ai iertat-o, dar nu ai uitat! Nu, așa ceva nu se uită!🧏🏻‍♀️

Probabil că și alții gândeau ca respectiva doamnă și nu acordau prea mult credit fetei de la țară. Cu toate acestea, nu te-ai lăsat descurajată, ci ai ajuns să îți îndeplinești visul, acela de a ajunge dascăl. 👩🏻‍🏫 Și ți-ai găsit primul post tot la țară, iar aici ai găsit și oameni buni, dar și oameni care te considerau arogantă pentru că nu îți puteai explica cum un copil a ajuns în clasa a IV-a fără să știe măcar a-și scrie numele. ,,Domnișoară, ți s-a pus pata pe copiii ăștia? Nu înțelegi că noi trebuie să îi trecem pe toți clasa, că altfel ne închide școala? Ce vrei, să fac naveta la bătrânețe?”… 🤷🏻‍♀️ Degeaba ai încercat să explici că lucrurile acestea nu îi vor ajuta pe copii și că era nevoie de implicare mai multă din partea dascălilor astfel încât să-i vezi pe copii înflorind, nu trecând ca gâsca prin apă. 🦆 Și da, li s-a închis școala câțiva ani mai târziu, iar tu ți-ai luat zborul spre o lume mai bună, deși te atașasei emoțional de copii și ei de tine. (Întâmplarea a făcut ca o fostă elevă să o întâlnească pe sora mai mică și să îi ceară să îi fie nașă pentru că, îi spuse ea: ,,Semeni cu fosta mea învățătoare.”. Și ai mers la nunta ei…of, chiar nu ești bătrână!🤣)

…………………………………………………

Apoi, cu pași mici, dar siguri, ai ajuns să lucrezi într-o școală particulară. 🔝Nu vă imaginați că aici toată lumea e cu Zen, calmă, bună și pozitivă. O, nu! Cred că cele mai dure lecții le-ai primit aici! Dure lecțiile, dar învățămintele bune! 🙏

Unele te-au întărit, altele te-au dărâmat. Uneori ai plâns și ți-ai scris demisia în gând, alteori te-ai încurajat singură și ți-ai spus că doar ești o luptătoare și nu merită să te consumi atât… 

…………………………………………………

Și da, acum nu te mai lași afectată de răutățile unora, ci îți vezi de drum, cu fruntea sus și încredere că Universul îți aduce doar oamenii de care ai nevoie pentru a te dezvolta. ♥️🙏 

Ai învățat în toți acești ani să spui ce gândești, chiar dacă mulți preferă o minciună frumoasă în locul adevărului dureros și crud. Da, mulți te plac, dar probabil tot atât de mulți te displac. Ideea e că acum ai învățat să te concentrezi asupra celor ce te plac și mai puțin a celorlalți. Și vai, ce bine e!🔊

,,Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare, alții ca o lecție. (Maica Tereza)

Simona

Temeri…

Crescută fiind într-o familie cu mentalitatea că aproape totul e periculos și trebuie să ai mare grijă să nu pățești ceva, te-ai temut toată copilăria (și nu numai…) de două lucruri: mersul pe bicicletă și înotul.🚴🏻‍♀️🏊🏻‍♀️

🚲Să fi avut vreo 9-10 ani când ai văzut-o pe sora ta, mai mică cu vreo doi ani, cum se ostenea să încalece bicicleta bunicului. Deși îi admirai curajul, tresăreai de fiecare dată când o vedeai că se aventura pe uliță cu bicicleta, uriașă pe lângă ea, o puștoaică ce nu ajungea la șa. 👧🏻Ei bine, ea a reușit să deprindă mersul pe bicicletă, tu nu. Nu în copilărie, ci în jurul vârstei de 30 de ani, când ți-ai luat inima în dinți, soțul drept instructor și bicicleta fiicei tale (vă imaginați ce fel de bicicletă era , dacă fiica avea vreo 5-6 ani! Nu că ai fi tu prea înaltă…😂). Evident că locul cel mai bun pentru exersare era tot ulița copilăriei tale, unde altundeva? Acolo era cel mai potrivit loc de înfruntat frica! 🏘

Soțul începe să explice cum stau lucrurile cu pedalele, cum să urci pe șa, cum să ții echilibrul…în fine, teorie! E momentul pentru practică! 🚲

Bun! Urci pe bicicletă, el ține de șa, tu te dezechilibrezi, ai emoții, tremuri și transpiri, dar nu te lași. Și el are emoții, aleargă, transpiră și te încurajează cum a făcut și cu fiica ta. 🥵Și babele se strâng la poartă, iar moșii privesc peste gard. 👵🏻🧓🏼Tu nu ai ochi pentru ei, ci realizezi că ești jucătorul principal de pe terenul lor abia când auzi o vecină că-ți face galerie: ,,Haide, S că poți! Ce dracu’, conduci tu ditamai mașina și nu poți să mergi pe bicicletă?” 🙅🏻‍♀️Domn’le, ce să mai, așa motivată ai fost că ai reușit să înveți mersul pe bicicletă în ziua aia!😂

Cu înotul e altă poveste, nu aveai unde să exersezi pentru că nu exista nicio baltă în apropierea satului, ci doar un canal de irigații unde doar unii copii se aventurau. 🏖Unii învățau, dar alții se înecau, motiv pentru care nu te apropiai de acea apă… ❌ Când și-a pierdut viața o fată din sat în acel canal, nu ai dormit câteva săptămâni… Deci, nici înotul nu era pe lista de priorități a copilăriei tale. 🙈 Mai târziu, tot soțul s-a străduit să te îndrume, dar nu i-a reușit 100%, în sensul că, dacă nu simți nisipul sub picioare, te cam duci la fundul apei…Nah, mai ai timp să înveți, ai doar 40 de ani!💁🏻‍♀️

În loc de concluzie, dragi părinți, încurajați-vă copiii chiar și când pentru voi pare imposibil să reușească! 👏 Deși poți învăța orice la orice vârstă, unele lucruri le înveți cel #maibine și fără teamă în copilărie!
Voi ce temeri v-ați învins?👻

Simona

Tabăra

…este ceea ce îți va lipsi cel mai mult în aceasta vară!!!😢

Recunoaște, în momentul în care ai organizat prima tabără cu copiii, ai avut emoții atât de mari că abia ai reușit să dormi noaptea! Îți amintești și acum transpirația rece și scenariile bolnave care îți chinuiau somnul:

-dacă îi trece vreunui copil prin cap să iasă pe balcon și cade?😱

-dacă se îmbolnăvește careva și nu știi ce să îi faci?🤕

-dacă își rupe cineva mâna și nu ai niciun spital aproape?😷

STOP! Tu ești un om norocos de obicei, iar necazurile stau departe de tine! Nah, ce puteai să îți spui altceva? Trebuia să te încurajezi cumva. Dacă nu tu, atunci cine? Soțul (numele lui mic este Precaut) era mai speriat decât tine: ,,E prea mare riscul, ai grijă! Știi în ce te bagi?” etc

În tine se dădea o luptă crâncenă, dar amintirile pe care le purtai din taberele copilăriei tale, puține la număr ce-i drept, erau atât de frumoase!!! De ce să nu se bucure și elevii tăi? Cine să le organizeze tabere, dacă tu nu o faci? Și ți-ai promis că vei merge încrezătoare și cu divinitatea aproape în ceea ce avea să fie prima tabără. 🏡

De atunci ai organizat multe tabere, cu agenții și fără, cu copii puțini sau cu toți elevii de primar din școală.🏕

În urma acestor experiențe, sunt câteva aspecte ce merită evidențiate și pe care ar fi #maibine să le noteze dascălii și părinții care stau pe gânduri, dacă merită sau nu să își lase copiii în tabere:

✅Cele mai reușite tabere sunt cele pe care le organizezi tu cap coadă, cu activități gândite de tine și cu program bine stabilit, nu cu agenție. De ce? Pentru că tu îți cunoști elevii, știi ce le place și astfel le poți organiza ateliere care să îi bucure și pe care să nu le uite niciodată. Implicându-te tu în organizarea lor, creezi o conexiune cu copiii mult mai mare decât atunci când privești de pe margine cum se chinuie câțiva animatori neexperimentați să îi distreze…🤹🏻‍♀️🎭

✅Ajungi să îi cunoști #maibine pe copiii timizi, să povestiți despre pasiunile voastre, să explorați împrejurimile împreună…Unii îți culeg flori parfumate, iar tu legi coronițe delicate din ele spre umirea și încântarea lor. 🌾🌸🌼

✅Rătăciți pe potecile munților împreună pentru a ajunge la stână. Copiii observă la fața locului cum e construită, asistă la mulsul oilor, observă cum câinii adună oile și apoi le păzesc cu grijă…🐑🐏🐕

✅Explorați minunatele peșteri ale țării, muzeele, bisericile, catedralele, sinagogile și mănăstirile. Acum ai ocazia de a le vorbi copiilor despre lucrurile pe care le vedeau în fotografii sau în filmele de pe internet, contribuind astfel la lărgirea orizontului cultural.🏛🕍⛪️💒

✅Îi înveți tot ce știi tu, iar ei se minunează continuu ,,Știi să faci asta? Ce tare!”. Le spui că tu nu te descurci cu înotul, iar ei se oferă bucuroși să-ți fie instructori. Nah, frica de apă nu se vindecă așa ușor! 🏊🏻‍♀️😰

✅Afli despre un elev că nu știe să meargă pe bicicletă și îți spui că el nu trebuie să aștepte ca tine vârsta de 30 de ani pentru a învăța. Iei bicicleta, copilul și porniți pe ulițe: alergi pe lângă el, ții bicicleta, te lovește peste picioare, transpiri și abia mai respiri, dar strigi cuvinte încurajatoare și cu o mână încerci să imortalizezi momentul, iar el vrea să îți demonstreze că poate, că de data asta va reuși, că acum e pregătit. Misiune îndeplinită! Satisfacția ta este mare, dar bucuria lui este peste așteptări. Cu siguranță nu va uita cine l-a învățat să meargă pe bicicletă! A meritat efortul? De mii de ori, da! 🚵🏻

✅Îți retrăiești copilăria alături de elevii tăi, când alergați după fluturi împreună, când mergeți la cules de zmeură, când cântați și dansați împreună, când intrați cu picioarele goale în apa rece a pârâului sau când inventați tot felul de jocuri amuzante…🦋🤾🏻‍♀️

✅Încerci activități ce ți se păreau imposibile cândva: de la călărie la tiroliana dintre stânci ( Vai, ce emoții ai avut! Și cum strigau ei de pe margine ,,Hai, poți! Du-te!”) sau traseele din parcurile de aventură.🧗🏻‍♀️

✅Zâmbești cu subînțeles când vezi cum se leagă idile între elevii mai mari sau cum băieții mai mici încearcă să îi imite și fac gesturi drăguțe pentru colege. Cum să nu îți amintești de băiețelul îndrăgostit de colega de clasă? Cum încerca el toate metodele să îi arate că o place: ,,Vrei să citim împreună pe malul râului?” sau ,,Ce să îți cumpăr de băut?”… Ori când o surprindea cu buchețele mici de flori culese de pe pajiște sau cu suveniruri cumpărate special pentru ea.😍

✅Focul de tabără, deși anunța că aventura voastră este pe final, era momentul cel mai așteptat. Cântecele și dansurile în jurul focului, lansarea de lampioane sau prepararea rapidă a sandvișurilor cu biscuiți, ciocolată și bezele coapte nu ai cum să le uiți vreodată, iar copiii nici atât! Nimic nu poate înlocui sentimentul acela de încântare pe care îl trăiești când îi vezi atât de fericiți și de murdari la gură de bezele sau ciocolată.🔥🍢🍫🧇

✅ Beneficiile pentru copii sunt uriașe. Pe lângă cele mai sus menționate, ei vor deveni mult mai independenți, mai responsabili și mai atenți cu lucrurile proprii, le va crește stima de sine, iar tu vei aduna muuulte amintiri plăcute!👩🏻‍🌾

Voi ce amintiri aveți din tabere?

Simona

Mamă profesor, episodul 6

Ai auzit de Tik Tok, nu? Dacă nu ai auzit, înseamnă că nu ai un copil suficient de mare cât să te pună la curent cu noutățile. 

Tik Tok este o aplicație care îți permite să postezi filme de 15 secunde, filme în care reproduci un dans pe o melodie cunoscută.📹💃🕺

Într-o zi, te imploră copilul să își instaleze aplicația… Te documentezi înainte, afli că nu reprezintă niciun pericol, dar nici nu ți se pare că stimulează din punct de vedere intelectual. Totuși, ai încredere în copil, știi că e talentat la dans și că îi lipsesc mult cursurile în ultima vreme, așa că, îi dai ok-ul. 🙋

Ei, și de când a descoperit aplicația, totul se desfășoară în pași de dans. Îl chemi la masă, vine dansând. Îl trimiți la duș, se spală dansând. Atât de mult dansează, că tac-său (antitalent la dans 🕺) i se adresează numai cu mișcări amețitoare ale brațelor. 💆

Credeai că ai scăpat doar cu atât? Nuu, era prea banal… ,,Mami, accepți un challenge?” Ce? Challenge? Ăsta e nickname-ul meu 😂

Și te ghidează, îți arată mișcările și râde. Răzi și tu, dar nu te lași, faci progrese… așa crezi tu!

Se aude o ușă. E adolescenta. Trece pe lângă voi, aruncă o privire curioasă, mustăcește (Ei nu i se pare amuzant, doar vouă…) și își continuă drumul până la frigider. 🍫Consideri că a fost doar un pretext să vadă ce se petrece, de vreme ce doar a deschis și a închis, la fel de repede, ușa acestuia. Se întoarce pe călcâie, mormăie un ,,cringe” și se retrage în bârlog.🙊

Voi vă vedeți mai departe de dans.💃💃 Îți ies mișcările!!! Da, nu ești chiar așa de cringe!!! Dovadă că fiică-ta deschide tableta și filmează 🙈. Te panichezi: nu ești machiată💄, ești în pijama…bine că te-ai spălat pe cap și te-ai coafat mai devreme. Te liniștește imediat, nu îl face public, ci îl păstrează doar pentru ea, apoi se uită la tine cu dragoste și îți mărturisește că nu înțelege cum de ești profesoară, că ,,tu ești cam zuză, iar profesoarele sunt prea serioase”.

Dragi mămici, dar mai ales profesoare, nu mai fiți așa serioase! Copiii vă plac mai jucăușe… până la o vârstă, apoi vă văd ,,cringe”!🙃

Simona