Tabăra

…este ceea ce îți va lipsi cel mai mult în aceasta vară!!!😢

Recunoaște, în momentul în care ai organizat prima tabără cu copiii, ai avut emoții atât de mari că abia ai reușit să dormi noaptea! Îți amintești și acum transpirația rece și scenariile bolnave care îți chinuiau somnul:

-dacă îi trece vreunui copil prin cap să iasă pe balcon și cade?😱

-dacă se îmbolnăvește careva și nu știi ce să îi faci?🤕

-dacă își rupe cineva mâna și nu ai niciun spital aproape?😷

STOP! Tu ești un om norocos de obicei, iar necazurile stau departe de tine! Nah, ce puteai să îți spui altceva? Trebuia să te încurajezi cumva. Dacă nu tu, atunci cine? Soțul (numele lui mic este Precaut) era mai speriat decât tine: ,,E prea mare riscul, ai grijă! Știi în ce te bagi?” etc

În tine se dădea o luptă crâncenă, dar amintirile pe care le purtai din taberele copilăriei tale, puține la număr ce-i drept, erau atât de frumoase!!! De ce să nu se bucure și elevii tăi? Cine să le organizeze tabere, dacă tu nu o faci? Și ți-ai promis că vei merge încrezătoare și cu divinitatea aproape în ceea ce avea să fie prima tabără. 🏡

De atunci ai organizat multe tabere, cu agenții și fără, cu copii puțini sau cu toți elevii de primar din școală.🏕

În urma acestor experiențe, sunt câteva aspecte ce merită evidențiate și pe care ar fi #maibine să le noteze dascălii și părinții care stau pe gânduri, dacă merită sau nu să își lase copiii în tabere:

✅Cele mai reușite tabere sunt cele pe care le organizezi tu cap coadă, cu activități gândite de tine și cu program bine stabilit, nu cu agenție. De ce? Pentru că tu îți cunoști elevii, știi ce le place și astfel le poți organiza ateliere care să îi bucure și pe care să nu le uite niciodată. Implicându-te tu în organizarea lor, creezi o conexiune cu copiii mult mai mare decât atunci când privești de pe margine cum se chinuie câțiva animatori neexperimentați să îi distreze…🤹🏻‍♀️🎭

✅Ajungi să îi cunoști #maibine pe copiii timizi, să povestiți despre pasiunile voastre, să explorați împrejurimile împreună…Unii îți culeg flori parfumate, iar tu legi coronițe delicate din ele spre umirea și încântarea lor. 🌾🌸🌼

✅Rătăciți pe potecile munților împreună pentru a ajunge la stână. Copiii observă la fața locului cum e construită, asistă la mulsul oilor, observă cum câinii adună oile și apoi le păzesc cu grijă…🐑🐏🐕

✅Explorați minunatele peșteri ale țării, muzeele, bisericile, catedralele, sinagogile și mănăstirile. Acum ai ocazia de a le vorbi copiilor despre lucrurile pe care le vedeau în fotografii sau în filmele de pe internet, contribuind astfel la lărgirea orizontului cultural.🏛🕍⛪️💒

✅Îi înveți tot ce știi tu, iar ei se minunează continuu ,,Știi să faci asta? Ce tare!”. Le spui că tu nu te descurci cu înotul, iar ei se oferă bucuroși să-ți fie instructori. Nah, frica de apă nu se vindecă așa ușor! 🏊🏻‍♀️😰

✅Afli despre un elev că nu știe să meargă pe bicicletă și îți spui că el nu trebuie să aștepte ca tine vârsta de 30 de ani pentru a învăța. Iei bicicleta, copilul și porniți pe ulițe: alergi pe lângă el, ții bicicleta, te lovește peste picioare, transpiri și abia mai respiri, dar strigi cuvinte încurajatoare și cu o mână încerci să imortalizezi momentul, iar el vrea să îți demonstreze că poate, că de data asta va reuși, că acum e pregătit. Misiune îndeplinită! Satisfacția ta este mare, dar bucuria lui este peste așteptări. Cu siguranță nu va uita cine l-a învățat să meargă pe bicicletă! A meritat efortul? De mii de ori, da! 🚵🏻

✅Îți retrăiești copilăria alături de elevii tăi, când alergați după fluturi împreună, când mergeți la cules de zmeură, când cântați și dansați împreună, când intrați cu picioarele goale în apa rece a pârâului sau când inventați tot felul de jocuri amuzante…🦋🤾🏻‍♀️

✅Încerci activități ce ți se păreau imposibile cândva: de la călărie la tiroliana dintre stânci ( Vai, ce emoții ai avut! Și cum strigau ei de pe margine ,,Hai, poți! Du-te!”) sau traseele din parcurile de aventură.🧗🏻‍♀️

✅Zâmbești cu subînțeles când vezi cum se leagă idile între elevii mai mari sau cum băieții mai mici încearcă să îi imite și fac gesturi drăguțe pentru colege. Cum să nu îți amintești de băiețelul îndrăgostit de colega de clasă? Cum încerca el toate metodele să îi arate că o place: ,,Vrei să citim împreună pe malul râului?” sau ,,Ce să îți cumpăr de băut?”… Ori când o surprindea cu buchețele mici de flori culese de pe pajiște sau cu suveniruri cumpărate special pentru ea.😍

✅Focul de tabără, deși anunța că aventura voastră este pe final, era momentul cel mai așteptat. Cântecele și dansurile în jurul focului, lansarea de lampioane sau prepararea rapidă a sandvișurilor cu biscuiți, ciocolată și bezele coapte nu ai cum să le uiți vreodată, iar copiii nici atât! Nimic nu poate înlocui sentimentul acela de încântare pe care îl trăiești când îi vezi atât de fericiți și de murdari la gură de bezele sau ciocolată.🔥🍢🍫🧇

✅ Beneficiile pentru copii sunt uriașe. Pe lângă cele mai sus menționate, ei vor deveni mult mai independenți, mai responsabili și mai atenți cu lucrurile proprii, le va crește stima de sine, iar tu vei aduna muuulte amintiri plăcute!👩🏻‍🌾

Voi ce amintiri aveți din tabere?

Simona

Despre cursurile care ne schimbă viața…

În contrast cu vremea ploioasă de la începutul lunii decembrie, am pornit cu entuziasm copilăresc spre locul care avea să contribuie la schimbarea mentalității mele de dascăl. 👧🏻🌧☂️

Deși participasem la multe cursuri de dezvoltare personală, cursul ,,Mentalitate deschisă în educație” m-a ajutat foarte mult în relația cu cei din jurul meu, dar mai ales cu părinții. 🙏

Când am auzit prima dată expresia ,,mentalitate deschisă” mi-am spus în sinea mea că nu voi afla nimic nou pentru că nu mă consideram un om cu o mentalitate închisă. ☝🏻

Ei bine, nu era deloc așa! 

Credeam, în ignoranța mea, că dacă aveam o relație deficitară cu anumite persoane, era doar vina lor, nu și a mea. Iar relațiile pozitive cu majoritatea îmi întăreau această convingere. 🤔

De fapt, aveam, cum bine spune Cristina Gheorghe, sclipiri de mentalitate deschisă. Nici acum nu pot afirma că privesc totul cu mentalitate deschisă, însă mă ajută foarte mult instrumentele aflate la acest curs, pentru că apelez la ele de fiecare dată când simt că intru în cutie față de anumite persoane.🤷🏻‍♀️

…………………………………………………

Îmi amintesc că am avut un exercițiu la un moment dat care ne cerea să scriem numele a trei elevi din clasă: primii doi pe care îi cunoaștem cel mai bine și cu care avem o relație bună și un elev cu care nu relaționăm prea bine. Trebuia să spunem ce știm noi despre fiecare copil, ce calități are, ce pasiuni…Am zâmbit. Am zâmbit pentru că exercițiul mi s-a părut floare la ureche ,,Cine, eu? Eu să nu îmi cunosc elevii?” Vai, ce lecție am primit! Când a trebuit să scriu despre elevul cu care nu aveam o relație foarte bună, m-am poticnit! Nu știam mai nimic! Am terminat exercițiul cu un nod în gât, dar mi-am promis că voi remedia situația. 🤦🏻‍♀️

În perioada următoare mi-am concentrat atenția asupra tuturor și a fiecăruia în parte, i-am întrebat despre ce le place să învețe și am ținut cont de dorințele lor atunci când am planificat lecțiile. Școala online mi-a confirmat că relația mea cu acești elevi este una minunată, am învățat de la ei multe lucruri. 🧏🏻‍♀️

Acum, când stabilesc continuturile, am permanent în minte principiul ,,Vezi măreția” discutat la cursul de Mentalitate deschisă în educație:

,,-procesul învățării este extraordinar arunci când văd măreția în cei cărora le predau-atunci când realizez că am la fel de multe ocazii să învăț de la elevii mei pe cât au elevii mei să învețe de la mine;

-măreția mea ca profesor depinde de capacitatea mea de a vedea măreția în cei cărora le predau.”👀

Mesajele de mulțumire și apreciere venite din partea copiilor îmi demonstrează că sunt pe drumul cel bun.😊🙏

…………………………………………………

Dacă anterior acestui curs îi priveam pe părinți ca pe obstacole în procesul educațional, acum îi văd ca pe oameni cu nevoi, îi ascult și încerc să mă pun în pielea lor pentru a le înțelege nevoile. Deși a fost greu la început să ies din zona mea de confort, acum sunt deschisă la a purta conversațiile dificile, dar necesare. Întâlnirile cu aceștia le văd acum ca pe ocazia perfectă de a ne manifesta aprecierea reală, de a da un feedback direct și, de ce nu? de a ne recunoaște reciproc greșelile.🙋🏻‍♀️

…………………………………………………

Am observat o oarecare îmbunătățite și în relația cu anumiți colegi de serviciu, însă e loc de #maibine. De fiecare dată când constat că intru într-o cutie față de un anumit coleg, reiau principiile învățate la curs, dar în special piramida și revin la construirea relației, îi ascult și încerc să îi înțeleg pentru a putea găsi cea mai bună cale de comunicare cu aceștia. 

…………………………………………………

Sunt multe de spus despre beneficiile acestui curs și îl recomand cu drag tuturor dascălilor! Școala românească are nevoie de o schimbare, iar schimbarea poate veni de la noi, de la abordarea cu o mentalitate deschisă a relațiilor cu ceilalți.

Simona

Despre laudă și puterea lui ,,dar…”

Părintele nu s-a născut învățat. Școala nu te pregătește pentru meseria asta, cum nu te pregătește nici liceul pedagogic pentru gestionarea rolurilor de părinte și dascăl. 👩🏻‍🏫Cel mai bun profesor este copilul. El este cel ce îți arată cum să reacționezi în anumite circumstanțe și cum să scoți ce ai mai bun în tine…👼

Cea mai mare nevoie a unui copil este aceea de a fi acceptat așa cum este și iubit pentru ceea ce este, nu pentru ce poate să facă sau nu la un moment dat, nu pentru rezultatele obținute.🙇🏻‍♀️

Ai primit multe lecții de la propriii copii, cum ai primit și de la elevii tăi. Se făcea că adolescenta era clasa a II-a. Fiindcă tu ai participat ca supraveghetor și evaluator la un concurs de limba română, ai acceptat sfatul soțului de a înscrie și copilul personal, să ,,îi vedeți nivelul”. Mare greșeală!🤦🏻‍♀️

Se termină concursul, tu intri la evaluare, copilul desenează liniștit la o masă din marea cancelarie. O colegă ajunge să verifice lucrarea fiicei tale și îți spune că a rezolvat corect, DAR că a fost depunctată pentru că a scris ,,giocel”.🧩 98 de puncte reprezintă un rezultat foarte bun.

Te întâlnești cu copilul, curios sa afle rezultatul, iar tu ii spui ,,Bravo! Felicitări! Ai luat un punctaj foarte bun, DAR trebuia sa fii mai atentă la scrierea cuvântului ,,ghiocel”. Acolo ai pierdut 2 puncte”🙅🏻‍♀️

Ajungi acasă, îți lauzi copilul în fața tatălui, însă pleacă în dormitor. Nu realizezi unde ai greșit și mergi după el. Plânge.

– Ce s-a întâmplat?

– Sunt supărată!

– De ce?

– Pentru că nu am obținut 100 de puncte.

– Dar ai obținut un rezultat foarte bun!

– Nu, nu este. Dacă era foarte bun, nu îmi spuneai ca am greșit cuvântul ăla… Am văzut eu privirea ta. Ai fost dezamăgită!😰

Ai încercat să îi explici că, uneori, adulții nu găsesc cele mai bune cuvinte să își exprime aprecierea. I-ai cerut iertare, ai îmbrățișat-o lung și ți-ai promis două lucruri: 1) că nu vei mai înscrie copilul la alt concurs, decât dacă va veni din dorința lui (a ales sa participe doar la anumite concursuri cu clasa ei) și 2) că vei renunța la ,,dar” în asociere cu lauda.🕵🏻‍♀️

Pentru că tu ai crescut într-un sistem în care critica era la ordinea zilei, iar ceea ce făceai bine nu era suficient pentru a primi laude, ai repetat modelul moștenit, inconștient.  🤷🏻‍♀️

În timp ce critica descurajează și știrbește încrederea în sine, laudele realiste îi hrănesc copilului această încredere și îl mobilizează. 🚶‍♀️& 🏃‍♀️

…………………………………………………

Pentru că ai aflat pe propria-ți piele despre puterea lui ,,dar”, ai ales să lucrezi la acest aspect nu doar cu copiii personali, ci și cu elevii tăi. De exemplu, atunci când copiii împărtășesc compunerea/povestea/cartea, iar ceilalți își exprimă opiniile personale despre creațiile colegilor, intotdeauna încep cu ce le place foarte mult. 📝📚

Dacă altădată copiii erau tentați să critice și își începeau pledoaria cu: ,,E frumos, dar…”, acum se concentrează pe aspectele pozitive, își încurajează colegii și oferă sugestii, sfaturi și recomandări într-o manieră prietenoasă.💝

🗣️ Ce diferență poate face un singur cuvânt! 🤭

Simona

Mamă profesor, episodul 6

Ai auzit de Tik Tok, nu? Dacă nu ai auzit, înseamnă că nu ai un copil suficient de mare cât să te pună la curent cu noutățile. 

Tik Tok este o aplicație care îți permite să postezi filme de 15 secunde, filme în care reproduci un dans pe o melodie cunoscută.📹💃🕺

Într-o zi, te imploră copilul să își instaleze aplicația… Te documentezi înainte, afli că nu reprezintă niciun pericol, dar nici nu ți se pare că stimulează din punct de vedere intelectual. Totuși, ai încredere în copil, știi că e talentat la dans și că îi lipsesc mult cursurile în ultima vreme, așa că, îi dai ok-ul. 🙋

Ei, și de când a descoperit aplicația, totul se desfășoară în pași de dans. Îl chemi la masă, vine dansând. Îl trimiți la duș, se spală dansând. Atât de mult dansează, că tac-său (antitalent la dans 🕺) i se adresează numai cu mișcări amețitoare ale brațelor. 💆

Credeai că ai scăpat doar cu atât? Nuu, era prea banal… ,,Mami, accepți un challenge?” Ce? Challenge? Ăsta e nickname-ul meu 😂

Și te ghidează, îți arată mișcările și râde. Răzi și tu, dar nu te lași, faci progrese… așa crezi tu!

Se aude o ușă. E adolescenta. Trece pe lângă voi, aruncă o privire curioasă, mustăcește (Ei nu i se pare amuzant, doar vouă…) și își continuă drumul până la frigider. 🍫Consideri că a fost doar un pretext să vadă ce se petrece, de vreme ce doar a deschis și a închis, la fel de repede, ușa acestuia. Se întoarce pe călcâie, mormăie un ,,cringe” și se retrage în bârlog.🙊

Voi vă vedeți mai departe de dans.💃💃 Îți ies mișcările!!! Da, nu ești chiar așa de cringe!!! Dovadă că fiică-ta deschide tableta și filmează 🙈. Te panichezi: nu ești machiată💄, ești în pijama…bine că te-ai spălat pe cap și te-ai coafat mai devreme. Te liniștește imediat, nu îl face public, ci îl păstrează doar pentru ea, apoi se uită la tine cu dragoste și îți mărturisește că nu înțelege cum de ești profesoară, că ,,tu ești cam zuză, iar profesoarele sunt prea serioase”.

Dragi mămici, dar mai ales profesoare, nu mai fiți așa serioase! Copiii vă plac mai jucăușe… până la o vârstă, apoi vă văd ,,cringe”!🙃

Simona

Mamă profesor, episodul 4

#maibine îți faci singur!

Știm cu toții că un copil va căuta permanent să îți ceară ceva… Vrea tabletă. Și nu una oarecare, ci una pe care să poată desena. Hârtia e demodată, pereții nu-i mai ajung…🎨 

Hmm! Te gândești puțin, stabiliți împreună niște condiții, negociați, pune el jumătate din bani și tu cealaltă jumătate și cumperi tableta. Pentru că merită, pentru că are talent la desen și te vrăjește cu tot felul de filmulețe cu alți copii care creează desene minunate…

Ce să mai, te-a convins! Cumperi tableta, copilul e fericit și tu împăcat. Doar că nu ți-a spus chiar tot…te amețește câteva zile, îți arată desenele, te minunezi de cât e de talentat (pe tine te moștenește, o știi 😉)…

E, și vine într-o zi plângând că nu îi ies niste detalii pentru că nu are PEN? Poftim? Dacă era nevoie de așa ceva, de ce nu l-au încorporat tabletei? 🖍️

În fine, îl consulți pe prietenul Google și… CE? Pe lângă toate jargoanele care îți trec prin cap, aproape că ai o reacție organică, te ia durerea de burtă, amețești pentru câteva secunde…PEN-ul ăsta costă  cât jumătate din valoarea tabletei.💸

Și, oricât de zen ai fi tu, oricât de mult ți-ai iubi copilul și oricât de tare te doare nefericirea lui, spui NU! De data asta nu mai cazi în capcană! 👎

Dar, fiindcă spuneam ieri că noi suntem THE BEST, îi sugerezi copilului să caute un tutorial pe YouTube. Și… a găsit! A găsit și tu ai salvat niște bani! 👏👏👏

Îți las aici, poate ai și tu un copil ce îți cere PEN!😊

Simona

Mamă-profesor, episodul 3

Ești întrebată adesea dacă te plictisești în această perioadă stând în casă… aș!🤷

Întrebarea aceasta cred că este jignirea supremă pentru o femeie. Când ai avea timp să te plictisești, când toată ziua alergi ca o furnică: lecții, curățenie, mâncare? 🐜

Ai fi tentată să te plângi, nu-i așa? Doar că nu îți stă în fire și pentru că te iubești, îți faci timp pentru tine și pentru ce îți place.❤️

Fie că acum citești mai mult, fie că meditezi sau croșetezi, vezi un film sau bei un pahar cu vin, fă ceva ce îți bucură sufletul! Nu te mai plânge! La ce îți folosește?

Lasă-i pe alții să se plângă sau să se plictisească, tu adu la suprafață talente latente, dorințe ascunse, idei îndrăznețe.🌠  

#maibine fii creativă și ai să treci mai ușor peste toate!

De exemplu, ia o pensulă și un borcan cu acrilic și ,,exprimă-te pe pereți”! Fără nicio reținere, dacă gândul acesta nu îți dă pace de câțiva ani încoace… Pe lângă plăcerea de a picta s-ar putea să ai surpriza să își dorească și adolescenta ta morocănoasă să te acompanieze. Ee, și ce bucurie mai mare poate să aibă o mamă decât aceea de a crea ceva frumos împreună cu copilul ei? Și când ai doi sau mai mulți copii, e și mai interesant…🎨

Iată ce ne-a ieșit nouă! Îți place? 

Arată-mi și tu ce poți! Te provoc, că tot e la modă!😉

Simona

Mamă profesor, episodul 1

Școala în vremea pandemiei…

Ca profesor, vă mărturisesc că ,, lecțiile online” nu sunt deloc așa simplu de organizat, cum par la prima vedere. Să vă explic de ce:

* Pregătirea materialelor acasă durează mai mult decât ați crede. La școală te poți folosi cu ușurință de colecția ta de  manuale, culegeri, reviste pentru că ai xerox, decupezi, lipești, multiplici și gata fișa. Pentru lecțiile la distanță nu funcționează lucrurile atât de simplu, ci trebuie să scrii totul la calculator și să te gândești bine cum ceri rezolvarea exercițiilor pentru că nu știi dacă are sau nu copilul imprimantă. Buun, dacă nu are imprimantă, poate să scrie tot ce-ai cerut tu pe caiet? Și scrii, apoi rescrii, te pui în pielea copilului de o mie de ori, te întrebi cât au cerut ceilalți profesori astfel încât să nu suprasoliciți elevul. 

* Întâlnirea virtuală e altă provocare interesantă și solicitantă. Deși ai un orar stabilit cu fiecare lecție, trebuie să fie cel puțin doi elevi care nu răspund invitației la momentul stabilit. Aștepți, trimiți din nou invitație, le scrii mesaj pe WhatsApp că începi lecția, timp în care ceilalți vorbesc între ei. Le iei microfonul. În sfârșit, ajung și întârziații. Începi să prezinți informațiile. Fiecare are ceva de spus. Intervine. Te întrerupe. Le iei iar microfonul și le reamintești regulile. Bun. Reiei predarea. Dai prima sarcină să afli dacă au înțeles copiii despre ce este vorba. Aștepți. Vin întrebările: ,,Aici e bine? Pot să scriu așa sau așa?” etc Te uiți la ceas și realizezi că trebuie să te oprești pentru că intră colegul în curând. Le promiți copiilor că le mai dai indicații pe e-mail sau WhatsApp, dar ei încep cealaltă oră în curând. Cu alt profesor. Care are și el cerințe…

* Verificarea temei… ee, aici e altă poveste. Copiii încurcă solicitările: profesorul X a cerut tema până la ora Y, profesorul Z până la ora Q și așa mai departe. Și uite așa mă trezesc eu cu teme de la altă disciplină. Scriu că a greșit destinatarul, dar săracul copil s-a apucat să lucreze la altceva și nu mai vede mesajul. Și eu aștept tema lui. Iar el o trimite la ora 23:00… 

Când primesc tema, ea trebuie corectată, iar eu trebuie să îi spun copilului ce a făcut bine și ce mai are de îmbunătățit. Îl rog să corecteze și aștept… și vine alt copil, cu altă temă… E, acum înmulțește asta cu câți elevi sunt într-o clasă!!! 

* La finalul zilei trebuie să raportezi superiorului care ți-a fost activitatea, cât ai predat, cât ai corectat, cine a participat la lecție și cine a lipsit, cine a dat tema corectă și cine nu, cine a avut de corectat și dacă a retrimis tema și tot așa…

Buun! Acum, pentru că sunt și părinte, nu doar profesor, iată și provocările de cealaltă parte a baricadei:

* Se trezește mezina familiei. Se uită la ceas și începe să plângă: că ai lăsat-o prea mult să doarmă (Normal, tu te pregăteai pentru lecție!), că are tableta descărcată (Adolescenta familiei s-a uitat la Netflix și a uitat să o bage la încărcat.), că mai are câteva teme de terminat și că azi testează doamna altă platformă (cea de zilele trecute nu e bună…) și nu știe cum să se conecteze. Verifică grupul lor de WhatsApp, citește mesajul doamnei și se panichează: ,,Zice că a trimis codurile pe e-mail? Ce e-mail? Nu am primit nimic pe e-mail?”. Las laptopul meu și mă ridic să liniștesc copilul. Citesc mesajul. Nu mi-e clar. Sunt la fel de confuză ca ea! Aa, stai, poate a trimis pe adresa mea de e-mail. Da, asta e! Deschide, citește, instalează. Mai sunt cinci minute până începe lecția. Baterie 10%!!! ,,Mi-e foame!” Ție îți vine să urli, mai ai de pregătit câte ceva pentru lecția ta.

Gata, se baricadează în camera ei! Te așezi la laptopul tău și continui treaba. Începi lecția on-line…

Închizi. Te doare capul. Îți spui că meriți o scurta pauză, însă vine soțul din dormitor, după ședința lui cu colaboratorii din străinătate, și te lovește cu întrebarea ,,Ce mâncăm?” 

Scrâșnești din dinți și treci la cratiță. Între timp, elevii îți cer detalii pe WhatsApp, mezina te roagă să îi explici o problemă de matematică, adolescenta se trezește și își pregătește, morocănoasă, micul dejun. E ora 14:00. Și ce dacă? Pe ea nu o deranjează niciun profesor cu nicio lecție. No comment!

Concluzii: 

– Dragi profesori, haideți să nu suprasolicităm elevii în această perioadă de teamă că nu vom avea când recupera materia! Mai bine mai puțin, dar concentrat, util și distractiv, dacă se poate.

– Dragi părinți, păstrați-vă calmul! Nu interveniți să le rezolvați temele copiilor, ci susțineți-i din umbră, oferiți sfaturi doar dacă vi se solicită și nu puneți presiune cu teme suplimentare. (Acum cred că este o bună ocazie de a vedea activitatea copilului personal, dar și de a aprecia munca profesorului…)

– Dragi elevi, încercați să vă faceți un program zilnic. Notați orarul într-un carnețel, disciplina și solicitările profesorului, precum și orele de predare a temelor. Și mai ales: nu vă panicați!

Hai, până aici, că nu cred că mai aveți răbdare să mai citiți!

Simona