Publicat pe

Întâlnirile individuale

Pentru că, anterior pandemiei, ai investit energie și timp în crearea unei relații cu părinții elevilor tăi, nu puteai ignora acest aspect în această perioadă provocatoare pentru toți. 🤝

O relație solidă presupune interacțiune periodică, schimb de impresii, ,,măsurarea pulsului”, cum bine spune o doamnă model…💓🩺

Odată construită, relația trebuie consolidată. Și cum faci asta cu părintele? Îl implici în viața de școlar a copilului lui: realizezi activități comune profesor-elev-parinte, îl provoci să fie profesor pentru o oră în școala online sau îl inviți la o cafea virtuală să discutați despre ce au mai făcut în ultima vreme, despre provocările școlii online, despre cum îl vede pe copil și parcursul lui academic. ☕️💻

Întâlnirile acestea sunt extrem de importante atât pentru tine ca profesor pentru că ai nevoie de un feedback despre activitatea ta, dar mai ales pentru părinte, care își dorește să afle de la tine cum ii vezi copilul și implicarea lui în lecție. Să nu uităm că părinții, deși sunt acasă cu copiii, muncesc și ei tot online. E greu. E greu să îți faci treaba bine la serviciu și să-l supraveghezi și pe copil la lecții. O simți pe pielea ta…🤯

Și aici intervii tu. Tu, în calitatea ta de dascăl implicat, ești cel mai în măsură sa îl ții pe părinte la curent cu activitatea copilului.👩🏻‍🏫

Amintește-ți că tu și părintele formați o echipa, iar misiunea voastră este să construiți împreună echilibrul emoțional al copilului și să găsiți cele mai bune mijloace de comunicare în beneficiul acestuia din urmă. Relațiile voastre sunt inseparabile în procesul educațional.🧏🏻‍♀️

Întâlnirea nu înseamnă să torni părintelui ce nu a făcut copilul bine. Concentrează-te pe ce a făcut bine în proporție de 80% și restul de 20% pe ce are de îmbunătățit. Apreciază mai mult efortul copilului și mai puțin rezultatul. Cei mai mulți dascăli pun accent doar pe rezultate, ignorând eforturile depuse de elevi pentru a ajunge la acele rezultate. 🙅🏻‍♀️⚖️

Permanent ai în vedere obiectivele voastre comune (confortul emoțional al copilului, preocupările și pasiunile lui, rezultatele academice etc), nevoile părinților (să afle detalii concrete despre atitudinea și comportamentul copilului) și pe provocările pe care le-a adus școala online pentru voi toți.

…………………………………………………

Cu ce ai rămas în urma acestor întâlniri❓

*Părintele și-a putut exprima opinia referitoare la școala online, deoarece a avut acum ocazia să vadă cum se desfășoară lecțiile, cât de implicat este copilul lui în activitate, dar și cât de bine gestionezi situația, cum prezinți conținuturile și ce relație ai cu elevii în general. Pentru că, trebuie să recunoști, ai avut părinți care te-au asistat, anunțat sau nu. Nu ai putut să nu observi în oglinda din spatele elevei tale pe mămica grijulie care sorbea din ceașca de cafea și asculta liniștită cum decurge firul lecției. Sau pe mama îngrijorată că fiica sa nu răspunde prea des solicitărilor tale și a cărei voce, deși șoptită, nu aveai cum să o ratezi. ✅

*Părintelui care a fost ocupat cu serviciul și nu a putut participa la nicio lecție, i-ai oferit șansa să afle care a fost parcursul academic al copilului său în această perioadă.✅

*În general, părinților li s-a oferit ocazia de a afla că nu doar școala este responsabilă pentru educația copilului, iar timpul pe care i-l acordă acestuia este prețios. Au putut vedea, totodată, că acele minute de atenție suplimentară și ajutorul acordate pentru efectuarea unor sarcini, pentru realizarea împreună a anumitor proiecte i-a adus mai aproape de copiii lor, iar toate acestea au contribuit la progresul academic al acestora.✅

*Pentru tine, feedback-ul pozitiv venit din partea părinților este foarte important, iar aprecierile și/sau sugestiile lor sunt mai mult decât necesare pentru activitatea ta de dascăl dedicat.✅

Așadar, când stabilești astfel de întâlniri, îi arăți părintelui că îl vezi, îl asculți, îi înțelegi nevoile și îți ajustezi toate eforturile pentru a te face util.🔝

Tu ce ai făcut pentru a avea o relație mai bună cu părinții elevilor tăi?

Simona

Publicat pe

O nouă poveste, un alt povestitor

Știm cu toții că lectura, ca activitate intelectuală, contribuie masiv la dezvoltarea personalității copilului, îmbogățindu-i orizontul cultural, dezvoltându-i gândirea, imaginația dar și capacitate de comunicare. 🧑🏻‍🎓

Deoarece am observat de-a lungul timpului cum lectura a pierdut teren în fața tehnologiei, am inițiat acest proiect cu speranța că le voi stimula elevilor interesul și dragostea pentru lectură.📚&📲

Adolescenta, când a devenit școlăriță, a fost cea care mi-a arătat cât este de important ca sugestiile pentru lectură să vină și de la școală, dar nu cu titlu obligatoriu, ci prezentând poveștile într-o manieră atractivă. Când copilul este transportat în lumea magică a poveștilor de către un bun povestitor, devine tot mai curios, mai avid de cunoaștere, mai dornic să exploreze.🧙🏻‍♀️🎠🎡

Astfel a luat naștere proiectul ,,O nouă poveste, un alt povestitor”, un proiect de suflet început la generația anterioară și care a fost foarte bine primit, atât de către elevi, cât și de către invitați.💓

Ce trebuie să facă mai exact un povestitor care acceptă invitația?

*în primul rând să iubească lectura;✅

*să aleagă o poveste accesibilă copiilor;✅

*în funcție de povestea aleasă, poate să le-o citească elevilor integral sau parțial, urmând ca aceștia să continue lectura individual;✅

*să îi provoace pe copii să gândească critic, să analizeze firul logic al evenimentelor, să argumenteze propriile idei, să adreseze întrebări și să caute răspunsuri, să găsească alternative pentru finalul poveștii.✅

Simona

Publicat pe

Despre laudă și puterea lui ,,dar…”

Părintele nu s-a născut învățat. Școala nu te pregătește pentru meseria asta, cum nu te pregătește nici liceul pedagogic pentru gestionarea rolurilor de părinte și dascăl. 👩🏻‍🏫Cel mai bun profesor este copilul. El este cel ce îți arată cum să reacționezi în anumite circumstanțe și cum să scoți ce ai mai bun în tine…👼

Cea mai mare nevoie a unui copil este aceea de a fi acceptat așa cum este și iubit pentru ceea ce este, nu pentru ce poate să facă sau nu la un moment dat, nu pentru rezultatele obținute.🙇🏻‍♀️

Ai primit multe lecții de la propriii copii, cum ai primit și de la elevii tăi. Se făcea că adolescenta era clasa a II-a. Fiindcă tu ai participat ca supraveghetor și evaluator la un concurs de limba română, ai acceptat sfatul soțului de a înscrie și copilul personal, să ,,îi vedeți nivelul”. Mare greșeală!🤦🏻‍♀️

Se termină concursul, tu intri la evaluare, copilul desenează liniștit la o masă din marea cancelarie. O colegă ajunge să verifice lucrarea fiicei tale și îți spune că a rezolvat corect, DAR că a fost depunctată pentru că a scris ,,giocel”.🧩 98 de puncte reprezintă un rezultat foarte bun.

Te întâlnești cu copilul, curios sa afle rezultatul, iar tu ii spui ,,Bravo! Felicitări! Ai luat un punctaj foarte bun, DAR trebuia sa fii mai atentă la scrierea cuvântului ,,ghiocel”. Acolo ai pierdut 2 puncte”🙅🏻‍♀️

Ajungi acasă, îți lauzi copilul în fața tatălui, însă pleacă în dormitor. Nu realizezi unde ai greșit și mergi după el. Plânge.

– Ce s-a întâmplat?

– Sunt supărată!

– De ce?

– Pentru că nu am obținut 100 de puncte.

– Dar ai obținut un rezultat foarte bun!

– Nu, nu este. Dacă era foarte bun, nu îmi spuneai ca am greșit cuvântul ăla… Am văzut eu privirea ta. Ai fost dezamăgită!😰

Ai încercat să îi explici că, uneori, adulții nu găsesc cele mai bune cuvinte să își exprime aprecierea. I-ai cerut iertare, ai îmbrățișat-o lung și ți-ai promis două lucruri: 1) că nu vei mai înscrie copilul la alt concurs, decât dacă va veni din dorința lui (a ales sa participe doar la anumite concursuri cu clasa ei) și 2) că vei renunța la ,,dar” în asociere cu lauda.🕵🏻‍♀️

Pentru că tu ai crescut într-un sistem în care critica era la ordinea zilei, iar ceea ce făceai bine nu era suficient pentru a primi laude, ai repetat modelul moștenit, inconștient.  🤷🏻‍♀️

În timp ce critica descurajează și știrbește încrederea în sine, laudele realiste îi hrănesc copilului această încredere și îl mobilizează. 🚶‍♀️& 🏃‍♀️

…………………………………………………

Pentru că ai aflat pe propria-ți piele despre puterea lui ,,dar”, ai ales să lucrezi la acest aspect nu doar cu copiii personali, ci și cu elevii tăi. De exemplu, atunci când copiii împărtășesc compunerea/povestea/cartea, iar ceilalți își exprimă opiniile personale despre creațiile colegilor, intotdeauna încep cu ce le place foarte mult. 📝📚

Dacă altădată copiii erau tentați să critice și își începeau pledoaria cu: ,,E frumos, dar…”, acum se concentrează pe aspectele pozitive, își încurajează colegii și oferă sugestii, sfaturi și recomandări într-o manieră prietenoasă.💝

🗣️ Ce diferență poate face un singur cuvânt! 🤭

Simona

Publicat pe

Mamă profesor, episodul 6

Ai auzit de Tik Tok, nu? Dacă nu ai auzit, înseamnă că nu ai un copil suficient de mare cât să te pună la curent cu noutățile. 

Tik Tok este o aplicație care îți permite să postezi filme de 15 secunde, filme în care reproduci un dans pe o melodie cunoscută.📹💃🕺

Într-o zi, te imploră copilul să își instaleze aplicația… Te documentezi înainte, afli că nu reprezintă niciun pericol, dar nici nu ți se pare că stimulează din punct de vedere intelectual. Totuși, ai încredere în copil, știi că e talentat la dans și că îi lipsesc mult cursurile în ultima vreme, așa că, îi dai ok-ul. 🙋

Ei, și de când a descoperit aplicația, totul se desfășoară în pași de dans. Îl chemi la masă, vine dansând. Îl trimiți la duș, se spală dansând. Atât de mult dansează, că tac-său (antitalent la dans 🕺) i se adresează numai cu mișcări amețitoare ale brațelor. 💆

Credeai că ai scăpat doar cu atât? Nuu, era prea banal… ,,Mami, accepți un challenge?” Ce? Challenge? Ăsta e nickname-ul meu 😂

Și te ghidează, îți arată mișcările și râde. Răzi și tu, dar nu te lași, faci progrese… așa crezi tu!

Se aude o ușă. E adolescenta. Trece pe lângă voi, aruncă o privire curioasă, mustăcește (Ei nu i se pare amuzant, doar vouă…) și își continuă drumul până la frigider. 🍫Consideri că a fost doar un pretext să vadă ce se petrece, de vreme ce doar a deschis și a închis, la fel de repede, ușa acestuia. Se întoarce pe călcâie, mormăie un ,,cringe” și se retrage în bârlog.🙊

Voi vă vedeți mai departe de dans.💃💃 Îți ies mișcările!!! Da, nu ești chiar așa de cringe!!! Dovadă că fiică-ta deschide tableta și filmează 🙈. Te panichezi: nu ești machiată💄, ești în pijama…bine că te-ai spălat pe cap și te-ai coafat mai devreme. Te liniștește imediat, nu îl face public, ci îl păstrează doar pentru ea, apoi se uită la tine cu dragoste și îți mărturisește că nu înțelege cum de ești profesoară, că ,,tu ești cam zuză, iar profesoarele sunt prea serioase”.

Dragi mămici, dar mai ales profesoare, nu mai fiți așa serioase! Copiii vă plac mai jucăușe… până la o vârstă, apoi vă văd ,,cringe”!🙃

Simona

Publicat pe

Mamă Profesor, episodul 5

Gospodina…

Spălatul geamurilor, datul cu aspiratorul, călcatul hainelor…toate îți dau frisoane. Ai face orice să scapi de ele. 🤔

Când erai copil, împărțeai sarcinile (lăsate de mama…) cu sora mijlocie: una spăla vasele și cealaltă mătura prin casă sau prin curte. Ce alegeai tu? În niciun caz vasele! Urăști să speli vasele! Efectiv te ia cu dureri de cap când le vezi înghesuite în chiuvetă! 

Nu, tu nu ești făcută pentru așa ceva! Ai auzit și tu că sunt femei care se relaxează spălând vase sau călcând haine… Ferească Dumnezeu!

Nu, nu, nu! Relaxare înseamnă să stai cu un pahar de vin în mână și să te uiți la un film. Sau să lenevești în pat, citind, în pijamaua ta satinată. Sau să stai cu coatele pe pervaz, să admiri florile din grădină și să asculți păsările cerului. Sau să pictezi. Sau să meditezi. Sau să stai. Efectiv să stai! Să nu faci nimic. Să nu te strige nimeni. Să nu îți ceară nimeni nimic. Nu-i așa că sună #maibine?

Bun! Discuția de mai sus rămâne între noi, doamnelor! Ca mamă, tu ești model, dar și cel mai bun profesor pentru copiii tăi în ceea ce privește munca în gospodărie. Așa că, arată-i copilului de mic, de când învață să se joace cu jucăriile pe covor: ,,Acum strângem: una tu, una eu! Gata, toate sunt în căsuța lor!”.

A mai crescut puțin, ia-l în bucătărie să te ajute: gătiți împreună, puneți vasele în mașina de spălat împreună (Da, am scăpat de vase!😉), tu mături și el ține fărașul, tu dai cu aspiratorul și el șterge praful. Atât timp cât totul este făcut în joacă și nu din obligație, copilul nu te va refuza, ba îi va face plăcere să te ajute. 

Dacă faci toate acestea când e mic, când va ajunge la adolescență, tu ai să te relaxezi cu paharul de vin în mână, în timp ce el îți pregătește cina! Și tu ești mândră! Și copilul e responsabil, independent și dornic să îți arate că se poate descurca și singur! 😉

Voi cum vă relaxați azi?

P.S. Nu contează că ai băiat sau fată, sfaturile sunt valabile pentru ambele categorii…

Simona

Publicat pe

Mamă profesor, episodul 4

#maibine îți faci singur!

Știm cu toții că un copil va căuta permanent să îți ceară ceva… Vrea tabletă. Și nu una oarecare, ci una pe care să poată desena. Hârtia e demodată, pereții nu-i mai ajung…🎨 

Hmm! Te gândești puțin, stabiliți împreună niște condiții, negociați, pune el jumătate din bani și tu cealaltă jumătate și cumperi tableta. Pentru că merită, pentru că are talent la desen și te vrăjește cu tot felul de filmulețe cu alți copii care creează desene minunate…

Ce să mai, te-a convins! Cumperi tableta, copilul e fericit și tu împăcat. Doar că nu ți-a spus chiar tot…te amețește câteva zile, îți arată desenele, te minunezi de cât e de talentat (pe tine te moștenește, o știi 😉)…

E, și vine într-o zi plângând că nu îi ies niste detalii pentru că nu are PEN? Poftim? Dacă era nevoie de așa ceva, de ce nu l-au încorporat tabletei? 🖍️

În fine, îl consulți pe prietenul Google și… CE? Pe lângă toate jargoanele care îți trec prin cap, aproape că ai o reacție organică, te ia durerea de burtă, amețești pentru câteva secunde…PEN-ul ăsta costă  cât jumătate din valoarea tabletei.💸

Și, oricât de zen ai fi tu, oricât de mult ți-ai iubi copilul și oricât de tare te doare nefericirea lui, spui NU! De data asta nu mai cazi în capcană! 👎

Dar, fiindcă spuneam ieri că noi suntem THE BEST, îi sugerezi copilului să caute un tutorial pe YouTube. Și… a găsit! A găsit și tu ai salvat niște bani! 👏👏👏

Îți las aici, poate ai și tu un copil ce îți cere PEN!😊

Simona

Publicat pe

Mamă-profesor, episodul 3

Ești întrebată adesea dacă te plictisești în această perioadă stând în casă… aș!🤷

Întrebarea aceasta cred că este jignirea supremă pentru o femeie. Când ai avea timp să te plictisești, când toată ziua alergi ca o furnică: lecții, curățenie, mâncare? 🐜

Ai fi tentată să te plângi, nu-i așa? Doar că nu îți stă în fire și pentru că te iubești, îți faci timp pentru tine și pentru ce îți place.❤️

Fie că acum citești mai mult, fie că meditezi sau croșetezi, vezi un film sau bei un pahar cu vin, fă ceva ce îți bucură sufletul! Nu te mai plânge! La ce îți folosește?

Lasă-i pe alții să se plângă sau să se plictisească, tu adu la suprafață talente latente, dorințe ascunse, idei îndrăznețe.🌠  

#maibine fii creativă și ai să treci mai ușor peste toate!

De exemplu, ia o pensulă și un borcan cu acrilic și ,,exprimă-te pe pereți”! Fără nicio reținere, dacă gândul acesta nu îți dă pace de câțiva ani încoace… Pe lângă plăcerea de a picta s-ar putea să ai surpriza să își dorească și adolescenta ta morocănoasă să te acompanieze. Ee, și ce bucurie mai mare poate să aibă o mamă decât aceea de a crea ceva frumos împreună cu copilul ei? Și când ai doi sau mai mulți copii, e și mai interesant…🎨

Iată ce ne-a ieșit nouă! Îți place? 

Arată-mi și tu ce poți! Te provoc, că tot e la modă!😉

Simona

Publicat pe

Despre emoții și iubire…❣️

Ești genul de persoană empatică, atentă la nevoile și emoțiile celorlalți sau ești genul indiferent? Știi să îți arăți emoțiile sau porți mii de măști pentru a arăta celor din jur cât ești tu de puternic? Spui des ,,Te iubesc!” sau aștepți să își dea seama singuri cei apropiați? Plângi când ești emoționat sau lacrimile sunt pentru cei slabi? 

Da, mulți dintre noi am crescut în preajma unor adulți nefericiți, în vremuri nefericite. Nu mulți au fost mângâiați, îmbrățișați sau sărutați pe frunte la culcare. Cuvintele ,,Te iubesc!” nu existau în vocabularul nimănui. Puțini dintre noi vorbeam cu părinții despre emoțiile noastre, despre trăirile și frământările noastre interioare. Nu se cădea. Nu era în fișa postului din acele vremuri. 

Dar azi? Azi, copiii nu mai sunt cum eram noi și nici noi nu mai suntem cum erau părinții noștri. Pentru ei, dar și pentru noi, trebuie să învățăm să ne exprimăm emoțiile și să le gestionăm #maibine. Un părinte care este empatic, știe să își asculte copilul, să îi înțeleagă supărările, frustrările, nemulțumirile. Acest părinte va avea un copil cu o inteligență emoțională #maibine dezvoltată comparativ cu părintele indiferent sau autoritar. Profesorul empatic va avea elevi fericiți, elevi care-l vor căuta pentru un sfat sau o îmbrățișare și-i vor mulțumi mai târziu.

Dragi părinți și profesori, pentru că stați în case și trăiți tot felul de emoții în această perioadă, este timpul introspecției. Luați o pauză de la conferințe, școală virtuală, teme, gătit și gândiți-vă la cele de mai sus, apoi mergeți lângă cei dragi și vorbiți cu ei, îmbrățișați-i și spuneți-le cât de mult înseamnă pentru voi. Nu sunt lângă voi cei dragi? Puneți mâna pe telefon, scrieți un e-mail. Toată lumea are nevoie de iubire azi, de #maibine! ❤️🌈

Recomand vizionarea filmului Inside Out, în cazul în care l-ați ratat. Este un film care vorbește despre emoții pe înțelesul tuturor, copii și adulți deopotrivă.

Simona

Publicat pe

Mamă profesor, episodul 2

Cu adolescenta în casă… în timpul pandemiei

Cred că nu există provocare mai mare pentru părinți ca aceea de a face față capriciilor copilului ajuns la adolescență! Știți ce spun? Trezitul la ore târzii din zi, trântitul ușilor când nu îi convine ceva (…și, credeți-mă pe cuvânt, în această perioadă nimic nu îi convine!), țipetele (O, da, acum nu știe a comunica altfel!) sau hainele aruncate pe jos. Se uită la tine și parcă îi auzi gândurile ,,Ce o mai vrea de la mine? Uită-te la ea/el ce penibil e! Vrea să fac patul în camera mea! Pfff! Dar cine te pune să intri în camera mea?” 

Acum, faceți primul exercițiu de imaginație: cum se manifestă acest copil când trebuie să îl ții închis în casă? 

Luăm, random (cum le place lor să spună 😉), ziua de duminică. Te trezești liniștită pe la ora 9:00 și mergi în sufragerie. Soțul ți-a pregătit deja micul-dejun și cafeaua. Mâncați împreună, în liniște, să nu treziți copiii. 

Pe la 10:00 pășește timid mezina casei. Nu spune nimic, e morocănoasă (Fie vorba între noi, dă și ea semne de preadolescență…). O întrebi dacă vrea să mănânce ceva, dar te refuză- e prea devreme pentru ea…

Te uiți la soț, el la tine și vă întrebați reciproc ,,Azi ce mai facem?”. Ce am făcut și zilele trecute: un film, ceva de mâncare, o carte, nimic deosebit, doar e duminică și pandemie. Nefericită combinație! 

Deodată, auzi o ușă trântindu-se. S-a trezit. Merge legănat spre baie. Te uiți la ea și te întrebi când a crescut atât de mare. Te cuprinde nostalgia, dar, ca un duș rece, te aduce cu picioarele pe pământ ușa de la frigider, trântită cu toată puterea!😱 Îi reamintești că frigiderul nu are nicio vină că e aproape gol, noi nu intrăm în categoria celor care au dat iama în supermarket să le golească. Comanda va veni abia marți… Mormăie ceva, iar tu te faci că nu auzi. Își pregătește bolul cu cereale, cu căștile în urechi, apoi se închide în dormitor.

Îi dai ceva timp, apoi bați timid la ușă și o întrebi de sănătate. E calmă. E de bine. Vorbește cu tine. Aleluia! Îi sună telefonul. O prietenă. Gata, face semn să ieși, iar tu îi respecți dorința…

Te întorci în fotoliu. Serialul se derulează, dar tu nu mai poți urmări firul… te tot gândești cum să scoți adolescenta din dormitor. Cea mică mai iese, mai dansează, mai întreabă dacă poate ajuta cu ceva, dar ea suferă în tăcere după prietenii ei. O înțelegi, stă de pe 9 martie în casă. 

Fursecuri! Da, asta e! O inviți să pregătiți împreună fursecuri și acceptă, dar fără chef. E bine și așa, măcar nu mai stă în pat. Căutați împreună o rețetă și vă apucați de treabă. Amestecați ingredientele, întindeți aluatul, iar ea se oferă să-l taie cu un pahar. Ia paharul, taie două fursecuri și la al treilea, trosc! Sparge paharul! 😱😱😱

Al doilea exercițiu de imaginație pentru voi: ce reacție au părinții?

Te-ai enervat? Normal că te-ai enervat, dar ai avut grijă să îți controlezi reacția. Cu calm, soțul a adunat cioburile de pe jos, iar tu ai strâns tot aluatul și…la gunoi cu el.

Te așteptai să cedeze și să se retragă în dormitor, dar nu, a întrebat dacă o puteți lua de la capăt. Evident că asta ați făcut!

Doar părinții care au un adolescent în casă pot înțelege!😉

Voi gestionați #maibine astfel de situații? Cum comunicați cu adolescenții voștri?

Simona

Publicat pe

Mamă profesor, episodul 1

Școala în vremea pandemiei…

Ca profesor, vă mărturisesc că ,, lecțiile online” nu sunt deloc așa simplu de organizat, cum par la prima vedere. Să vă explic de ce:

* Pregătirea materialelor acasă durează mai mult decât ați crede. La școală te poți folosi cu ușurință de colecția ta de  manuale, culegeri, reviste pentru că ai xerox, decupezi, lipești, multiplici și gata fișa. Pentru lecțiile la distanță nu funcționează lucrurile atât de simplu, ci trebuie să scrii totul la calculator și să te gândești bine cum ceri rezolvarea exercițiilor pentru că nu știi dacă are sau nu copilul imprimantă. Buun, dacă nu are imprimantă, poate să scrie tot ce-ai cerut tu pe caiet? Și scrii, apoi rescrii, te pui în pielea copilului de o mie de ori, te întrebi cât au cerut ceilalți profesori astfel încât să nu suprasoliciți elevul. 

* Întâlnirea virtuală e altă provocare interesantă și solicitantă. Deși ai un orar stabilit cu fiecare lecție, trebuie să fie cel puțin doi elevi care nu răspund invitației la momentul stabilit. Aștepți, trimiți din nou invitație, le scrii mesaj pe WhatsApp că începi lecția, timp în care ceilalți vorbesc între ei. Le iei microfonul. În sfârșit, ajung și întârziații. Începi să prezinți informațiile. Fiecare are ceva de spus. Intervine. Te întrerupe. Le iei iar microfonul și le reamintești regulile. Bun. Reiei predarea. Dai prima sarcină să afli dacă au înțeles copiii despre ce este vorba. Aștepți. Vin întrebările: ,,Aici e bine? Pot să scriu așa sau așa?” etc Te uiți la ceas și realizezi că trebuie să te oprești pentru că intră colegul în curând. Le promiți copiilor că le mai dai indicații pe e-mail sau WhatsApp, dar ei încep cealaltă oră în curând. Cu alt profesor. Care are și el cerințe…

* Verificarea temei… ee, aici e altă poveste. Copiii încurcă solicitările: profesorul X a cerut tema până la ora Y, profesorul Z până la ora Q și așa mai departe. Și uite așa mă trezesc eu cu teme de la altă disciplină. Scriu că a greșit destinatarul, dar săracul copil s-a apucat să lucreze la altceva și nu mai vede mesajul. Și eu aștept tema lui. Iar el o trimite la ora 23:00… 

Când primesc tema, ea trebuie corectată, iar eu trebuie să îi spun copilului ce a făcut bine și ce mai are de îmbunătățit. Îl rog să corecteze și aștept… și vine alt copil, cu altă temă… E, acum înmulțește asta cu câți elevi sunt într-o clasă!!! 

* La finalul zilei trebuie să raportezi superiorului care ți-a fost activitatea, cât ai predat, cât ai corectat, cine a participat la lecție și cine a lipsit, cine a dat tema corectă și cine nu, cine a avut de corectat și dacă a retrimis tema și tot așa…

Buun! Acum, pentru că sunt și părinte, nu doar profesor, iată și provocările de cealaltă parte a baricadei:

* Se trezește mezina familiei. Se uită la ceas și începe să plângă: că ai lăsat-o prea mult să doarmă (Normal, tu te pregăteai pentru lecție!), că are tableta descărcată (Adolescenta familiei s-a uitat la Netflix și a uitat să o bage la încărcat.), că mai are câteva teme de terminat și că azi testează doamna altă platformă (cea de zilele trecute nu e bună…) și nu știe cum să se conecteze. Verifică grupul lor de WhatsApp, citește mesajul doamnei și se panichează: ,,Zice că a trimis codurile pe e-mail? Ce e-mail? Nu am primit nimic pe e-mail?”. Las laptopul meu și mă ridic să liniștesc copilul. Citesc mesajul. Nu mi-e clar. Sunt la fel de confuză ca ea! Aa, stai, poate a trimis pe adresa mea de e-mail. Da, asta e! Deschide, citește, instalează. Mai sunt cinci minute până începe lecția. Baterie 10%!!! ,,Mi-e foame!” Ție îți vine să urli, mai ai de pregătit câte ceva pentru lecția ta.

Gata, se baricadează în camera ei! Te așezi la laptopul tău și continui treaba. Începi lecția on-line…

Închizi. Te doare capul. Îți spui că meriți o scurta pauză, însă vine soțul din dormitor, după ședința lui cu colaboratorii din străinătate, și te lovește cu întrebarea ,,Ce mâncăm?” 

Scrâșnești din dinți și treci la cratiță. Între timp, elevii îți cer detalii pe WhatsApp, mezina te roagă să îi explici o problemă de matematică, adolescenta se trezește și își pregătește, morocănoasă, micul dejun. E ora 14:00. Și ce dacă? Pe ea nu o deranjează niciun profesor cu nicio lecție. No comment!

Concluzii: 

– Dragi profesori, haideți să nu suprasolicităm elevii în această perioadă de teamă că nu vom avea când recupera materia! Mai bine mai puțin, dar concentrat, util și distractiv, dacă se poate.

– Dragi părinți, păstrați-vă calmul! Nu interveniți să le rezolvați temele copiilor, ci susțineți-i din umbră, oferiți sfaturi doar dacă vi se solicită și nu puneți presiune cu teme suplimentare. (Acum cred că este o bună ocazie de a vedea activitatea copilului personal, dar și de a aprecia munca profesorului…)

– Dragi elevi, încercați să vă faceți un program zilnic. Notați orarul într-un carnețel, disciplina și solicitările profesorului, precum și orele de predare a temelor. Și mai ales: nu vă panicați!

Hai, până aici, că nu cred că mai aveți răbdare să mai citiți!

Simona