Publicat pe

Cu toată dragostea înainte!

Din dragoste adevărată s-au născut copiii noștri! 

Cu dragoste pură îi creștem pentru a ajunge OAMENI!

Din dragoste de ei, căutăm cele mai bune metode de a-i educa pentru viitor!

Cu dragoste și blândețe le alinăm durerea și suferința atunci când au nevoie!

Din dragoste pentru frumos, căutăm frumosul în fiecare ființă!

Cu dragoste necondiționată le arătăm copiilor noștri calea cea dreaptă!

Din dragoste pentru țara asta, îi învățăm pe copii s-o ocrotească!

Cu dragoste pentru părinții lor, noi, dascălii dedicați, deschidem calea comunicării eficiente!

Din dragoste pentru meseria aceasta, dedicăm timp prețios pregătirii profesionale!

Cu dragoste pentru copii și părinți, noi, dascălii dedicați, am ales calea #edumaibine!

Ca toată lumea, azi am vorbit și noi la școală despre dragoste. Despre dragostea adevărată pentru toate ființele vii. Pentru locul în care învățăm, creștem și ne dezvoltăm. Pentru planeta noastră și pentru tot ce ne înconjoară. Pentru colegii, părinții și dascălii noștri. Pentru poezie, lectură și scriere creativă.

Azi am făcut cunoștință cu obiceiurile și tradițiile de Dragobete. Azi, copiii l-au cunoscut și apreciat pe miticul june și l-au admirat mai mult decât pe rivalul său mai tânăr și mai comercial.

Azi au scris despre dragoste, au compus acrostihuri despre iubire, au confecționat cutia inimii sau au rezolvat careul zilei.

La final de zi, cu picioarele umflate și bateriile epuizate, am plecat zâmbind spre casă, căci am simțit dragostea lor, a copiilor! Au pus-o în cuvinte, în emoții și îmbrățișări  furate! Și asta-i tot ce contează!

Cu toată dragostea înainte!

Simona

#edumaibine

Publicat pe

Și am început…

Sună alarma la 6:30. După o noapte cu somn agitat, îmi încep ritualul zilnic, cel de dinainte de școala online. Cu emoții în suflet, ridic cu dificultate rucsacul în spate, pornesc motorul mașinii și urmez drumul către școală. Aglomerație mare în trafic, dar nu mă panichez. La radio se difuzează o melodie care mă trezește la viață. Dansez pe scaun și zâmbesc. Un domn încruntat mă privește din mașina de alături… Îmi văd mai departe de drum și de melodie.

La poarta școlii mă așteaptă zâmbind agentul de pază care-mi măsoară, regulamentar, temperatura și mă ghidează către cabinetul unde se fac testările. 

Ajung în clasă. Bea, vizibil emoționată, stă cuminte în banca ei. Îmi mărturisește că nu a dormit bine pentru că aștepta cu nerăbdare ziua aceasta. Pe rând, încep să își facă apariția și ceilalți copii. Bucurie. Zumzet în toată școala. Salut cu cotul sau cu piciorul. Un copil îmi sare în brațe, mai să mă doboare. Constat că le-am rămas mică multora dintre ei. Ne minunăm unii de alții. Ne spunem cu ce gânduri începem noul semestru: unii nu mai vor niciodată școala online, alții încă tânjesc după ea. La unison, toți strigă: fără teme! Mai vor excursii și tabere, ore în aer liber, îmbrățișări și zâmbete fără mască.

Ne facem încălzirea cu niște jocuri în wordwall. Alcătuim enunțuri amuzante. Căutăm pe harta fizică granițe, forme de relief și râuri. Glumim și atmosfera e relaxantă. 

Mergem afară, înghețăm puțin, dar suntem veseli. La ora de teme scriem un Haiku. Nu am mai scris de multă vreme, e timpul să ne reamintim. Și despre ce să scriem, dacă nu despre ziua de azi?

Pentru cine nu știe, Haiku este un tip de poezie japoneză, alcătuită din trei versuri, fiecare vers respectând schema 5-7-5 silabe. 

Iată ce le-a rezultat!

Vouă cum v-a fost ziua?

Simona

#edumaibine

Publicat pe

Visăm…

,,Toți oamenii visează, dar nu în mod egal.”- T. E. Lawrence

Noi visăm la o școală publică unde copiii sunt tratați cu respect, sunt văzuți ca ființe umane cu sentimente și emoții, sunt ascultați și, mai ales, auziți.

Visăm la dascăli dedicați ce nu-și fac doar meseria, ci își dedică toată activitatea copiilor, dincolo de programă și buchea cărții.

Visăm la un parteneriat constructiv între părinți și dascăli, având în centrul atenției și preocupărilor lor doar copiii și nevoile lor, nu propriile interese.

Visăm la o școală unde primează securitatea emoțională și psihologică a copilului, și mai puțin academicul care să gâdile doar orgoliul profesorilor când văd rezultatele afișate la panou.

Visăm la o școală unde rezultatele academice nu sunt afișate la panoul de onoare sau strigate în plenul clasei, ci discutate în particular cu copilul, cu accent pe progres și efort individual, nu pe rezultat în sine.

Visăm ca școala să urmărească rezultate excepționale în dezvoltarea personală a copilului, cu accent pe inteligențele emoționale și pe creștere spirituală, dar nu prin numerologie și ore de religie cu habotnici.

Visăm la o școală în care are acces orice copil, nu doar cei care-și permit să fie atenți cu directorii.

Visăm la uși deschise spre birourile directorilor, urechi care să-i audă pe părinți și copii, ochi care să vadă neajunsurile din cancelaria pe care o gestionează și guri care să comunice eficient cu toți cei implicați în educația copilului.

Visăm la directori numiți pentru merite deosebite ca manageri, nu după apartenența la un partid sau altul.

Visăm la ziua când părinții vor avea mai mult curaj să confrunte profesorii și dascălii abuzatori, nu să închidă ochii și să afirme ,,așa era și pe vremea mea și am ajuns bine…”.

Visăm la ziua când toți copiii vor spune ,,Stop! Nu mai vrem umilință, vrem respect și îngăduință!”.

Am putea continua, dar ne oprim deocamdată aici…

Voi (la) ce visați?

Simona&Ioana

#edumaibine